Face parte din Familia Valerianaceae (Valerianacee), este o plantă perenă înaltă până la 1,2m-1,5m, preferă să crească în plin soare sau în umbră parţială, de obicei creşte în soluri umede: malurile râurilor, pârâurilor, şanţuri, păşuni umede dar poate creşte şi în soluri mai uscate în zonele muntoase (plantele sunt mai aromate provenite din regiunile muntoase) , îşi are originea în Europa şi nordul Asiei, i se mai spune şi odoleanul, guşa porumbelului, năvalnic, heliotrop de grădină, guşa porumbului, iarba pisicii, common valerian, garden heliotrope, valerian, garden valerian;
Există peste 150 de specii de Valeriană, dintre care patru specii sunt oficiale în Europa: Valeriana sambucifolia, Valeriana procurrens, Valeriana collina şi Valeriana exalta, este supranumit şi „diazepamul natural” datorită efectelor similare pe care le are referitor la reducerea anxietăţii, a fost folosit ca plantă medicinală încă de pe vremea Greciei şi Romei antice, Hipocrate (cel mai vestit medic al Greciei antice) a descris proprietăţile sale, iar Galenus (a fost ultimul mare medic al Antichităţii) a prescris-o ulterior ca remediu pentru insomnie;
Numele de gen „Valeriana” provine din numele personal „Valeria” şi verbul latin „valere” care înseamnă „puternic”, „sănătos”, cuvântul „officinalis” este un termen latin medieval care înseamnă „de utilizare în farmacie”, florile şi rădăcinile uscate au un miros puternic asemănător cu transpiraţia dar planta este atrăgătoare pentru pisici în special de rădăcina plantei, asemenea plantei Nepeta cataria (Menta pisicii);
În general plantele cu miros puternic au fost folosite împotriva duhurilor rele şi vrăjitoarelor, chiar şi astăzi o găsim agăţată împreună cu alte plante deasupra intrării în casă, cu credinţa că îi protejează pe oameni de nenorociri şi de rele;
Sinonime: Valeriana baltica, Valeriana exaltata;
Florile: sunt de culoare lila-roşietice până la albe, parfumate, reunite în inflorescenţe umbeliforme, înfloreşte în lunile iunie-august, specia este hermafrodită (are atât organe masculine cât şi feminine), este polenizată de albine, muşte, gândaci;
Frunzele: pornesc dintr-o tulpină dreaptă, goală în interior, păroasă la bază, fiecare frunză având 7-13 perechi de frunze opuse, dinţate şi lanceolate (imparipenate), cele de la bază sunt mai mari, cele din partea superioară sunt mai mici, de culoare verde-pal pe partea superioară şi mai închise la culoare pe partea inferioară prezentând şi perişori, dacă sunt strivite între degete frunzele emană un parfum plăcut, creşte în aproape orice condiţii meteorologice şi frunzele sale se pot adapta la condiţiile specifice fiecărui mediu particular;
Rădăcina: este scurtă, fibroasă, de culoare maroniu- gălbui, din aceasta pornesc numeroase rădăcini ramificate dându-i un aspect stufos, cu miros mai puţin plăcut, intensitatea mirosului creşte când rădăcina este uscată, se recoltează doar rădăcina plantelor de 2 ani, la sfârşitul toamnei odată ce frunzele au căzut, rădăcinile proaspete sunt mai eficiente decât rădăcinile uscate;
Substanţe: acid valerenic, acid hidroxyvalerenic, acid acetoxivalerenic, acid izovaleric, acid gamma-amniobutiric (un neurotransmiţător central), proteine, grăsimi, alcaloizi: actinidină, chatinină, shantantină, valerianină, valerină, substanţe minerale: mangan, cupru, zinc, fier, calciu, fosfor, crom;
Utilizare: este o plantă aromatică, se utilizează rădăcina apreciată pentru efectul ei calmant asupra sistemului nervos, util în tulburările de somn (a insomniei), în cazul nervozităţii, a stresului, ameliorează stările de anxietate, util în sindromul premenstrual, benefic în simptomele menopauzei, util în boala Willis- Ekbom (sindromul picioarelor neliniştite), benefic în tulburarea obsesiv- compulsivă (TOC- este o tulburarea mintală în care persoana simte nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat), în cazul aritmiilor cardiace de natură nervoasă, îmbunătăţeşte hiperactivitatea şi nivelul de concentrare în cazul copiilor cu ADHD (tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate), benefic în reducerea frecvenţei convulsiilor epileptice (prima dată a fost folosită pentru a vindeca epilepsia în Italia sec al XVII-lea), îmbunătăţeşte memoria şi funcţia cognitivă, ameliorează migrenele, reduce crampele abdominale, folosită sub formă de ceai (infuzie, decoct), tinctură, capsule, talblete, sub formă de băi (util în fibromialgie), ulei esenţial de valeriană (de culoare galben-verzui până la brun-gălbui),
Alte utilizări: florile sunt folosite la producerea de parfumuri, frunzele sunt folosite ca mirodenie la diferite mâncăruri, planta este cultivată în Europa pentru producerea tranchilizantelor, rădăcina uscată atrage şobolanii şi şoriceii, poate fi folosită ca momeală în capcane;
Avertizare:
– nu este indicat a se utiliza planta împreună cu alcoolul, sedative sau suplimente folosite împotriva anxietăţii deoarece pot da reacţii adverse;
– consumul de plantă peste limitele admise poate provoca reacţii ca: dureri de cap, dureri se stomac, ameţeală, greaţă, palpitaţii cardiace, chiar insomnie;
– nu este recomandată administrarea plantei, femeilor însărcinate, copiilor sub 3 ani, peroanelor cu probleme hepatice;
– planta trebuie administrată o perioadă mică de timp 4-8 săptămâni, deoarece poate apărea hepatotoxicitatea la anumite persoane;
– valeriana ajută la întărirea şi elasticitatea vaselor de sânge dar, atenţie reduce tensiunea arterială, aviz celor cu hipotensiune arterială.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
