Face parte din Familia Tiliaceae (Tiliacee) este un arbore înalt până la 30 m, verde pe timpul verii, uşor de cultivat, are un ritm de creştere destul de redus. Preferă solul argilos, umed, alcalin spre neutru. Îşi are originea în Europa. Arborii pot fi transplantaţi destul de uşor chiar şi atunci când sunt destul de mari. Este rezistent la vânt, poluare, la secetă, nu se plantează în soluri inundabile. I se mai spune şi tei mare, large leaved lime, largeleaf linden, bigleaf linden, lindens.
Specii: Tilia cordata (teiul roşu) şi Tilia tomentosa (teiul argintiu, alb sau văratic), Tilia americana, Tilia henryana, Tilia heterophylla, Tilia insularis, Tilia japonica, Tilia maximowicziana, Tilia miqueliana, Tilia mongolica, Tilia oliveri.
Sinonime: Tilia grandifolia, Tilia officinarum.
Florile: de culoare alb-gălbui atârnate în grupuri de 4-10 flori, plăcut mirositoare, florile apar mai repede decât la teiul cu frunze mici, înfloreşte din luna iunie până în luna iulie, specia este hermafrodită (are organe masculin şi feminine) fiind polenizată de albine. Fructele sunt verzi, netede, rotunde spre ovale, cu vârful ascuţit.
Frunzele: sunt mari, având în diametru de până la 15 cm, în formă de inimă, asimetrice, cu vîrful ascuţit şi marginea dinţată. Faţa superioară are culoarea verde-închis lucios iar pe faţa inferioară prezintă peri scurţi albicioşi grupaţi în smocuri în special la axila nervurilor. Faţa inferioară a frunzei are culoarea de un verde-deschis până la cenuşiu.
Tulpina: este dreaptă, are coroana mare cu ramuri groase, lujerii tineri sunt de culoare verde-măsliniu până la brun-roşcat cu muguri ovoidali.
Boli: Eriophyes liliae este un acarian care formează mici gale induse chimic, se prezintă ca nişte ţepi galben-verde sau roşii de aproximativ 5 milimetri pe frunzele teiului sau o distorsiune erectă sau oblică care se ridică de pe suprafaţa superioară a frunzelor de tei. Acestea par să nu afecteze sănătatea arborelui.
Eriophyes liliae
Substanţe: florile de tei conţin ulei volatil (farnesol), acid cafeic, flavonoide, mucilagii, proantociani, saponine, steroli, tanini, zaharuri, vitamina E.
Utilizare: florile de tei folosite sub formă de ceai au diferite proprietăţi antispastice, diaforetice, diuretice, sedative, laxative, analgezice, expectorante, hipotensive, util în tratarea gripei şi răcelii, stimulează transpiraţia, în caz de insomnii, în cazul hipertensiunii, indigestiei, isteriei, palpitaţiilor, este un vasodilatator eficient.
Alte utilizări: din cărbunele din lemnul de tei se face o pulbere care este util în arsuri, locuri dureroase, turburărilor gastrice, cărbunele este folosit şi la desen. Lemnul este moale de culoare albă şi este foarte uşor de sculptat. Din scoarţa interioară se extrage fibre din care se pot confecţiona frânghii, covoraşe, coşuri, pantofi, este folosită şi la fabricarea hârtiei de culoare cafeniu deschis. Se obţine miere de albine din flori de tei, mugurii şi frunzele tinere sunt comestibile. Esenţa se tei sau florile se tei sunt folosite în băile de relaxare sau aromaterapie.
Avertizare: florile de tei dezvoltă proprietăţi narcotice pe măsură de îmbătrânesc prin urmare ar trebui culese când sunt proaspăt deschise.
Stânga: frunze şi flori T. cordata, Dreapta: frunze şi flori T. platyphyllos
Ştiaţi că: Teiul este asociat cu fertilitatea mai ales în ţările Lituania şi Estonia. Se spune că pentru simplul fapt că stai sub un tei acesta vindecă epilepsia. Este considerat un copac sacru în mitologia slavă. Teii reprezintă libertatea în ţări precum Franţa şi Elveţia fiind plantaţi adesea pentru a celebra diferite bătălii. În folclorul german copacul de tei reprezintă dreptatea şi corectitudinea. Teiul a fost asociat cu dragostea fiind adesea folosit în poezia romantică ?
În Bârnova Jud. Iaşi există un tei hibrid natural Tilia x haynaldiana între Tilia platyphyllos şi Tilia tomentosa care are peste 600 de ani. „Teiul lui Eminescu” este un tei argintiu cu vârsta de aprox. 600 de ani aflat în Parcul Copou din Iaşi.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
