Face parte din Familia Lamiaceae/Labiatae (Lamiacee Labiate), este o plantă anuală aromatică de scurtă durată, înaltă până la 70 cm, este cultivată în medii agricole, în grădini, preferă solul bine drenat, umed, într-o poziţie însorită, îşi are originea în Asia, i se mai spune şi busuioc sfânt, busuioc sfânt tailandez, holy basil, tulsi, thai holy basil;
Sinonime: Ocimum sanctum, Ocimum tomentosum, Ocimum villosum, Ocimum scutellarioides, Ocimum monachorum, Ocimum inodorum, Ocimum hirsutum, Ocimum anisodorum, Ocimum caryophyllinum, Plectranthus monachorum, Moschosma tenuiflorum, Lumnitzera tenuiflora, Geniosporum tenuiflorum;
Denumirea comună de „busuioc” este derivată din cuvântul grecesc „basileus” care înseamnă „rege”, şi „basilikon” care înseamnă „regal”, speciile Ocimum sunt adesea denumite „regele ierburilor”, epitetul specific „tenuiflorum” se referă la florile sale zvelte;
Această specie aparţine categoriei de plantă sacră în hinduism, întâlnită prin apropierea templelor, fiind plantată de obicei în centru curţii centrale a caselor, folosesc în mod tradiţional mărgele de rugăciune hinduse realizate din rădăcini sau tulpini de busuioc purtate la gât de cei care sunt iniţiaţi în cultul lor;
Florile: sunt purpurii aşezate pe raceme alungite, în vârfuri strânse de până la 5-10 cm lungime, acestă specie este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine), polenizată de albine;
Frunzele: cresc pe tulpinile păroase şi ramificate, sunt verzi sau violet, sunt puternic parfumate, opuse, ovat-alungite până la eliptice, uşor dinţate;
Substanţe: acid oleanolic, acid ursolic, acid rosmarinic, eugenol (b-elenen, b-cariofilen, germacren), cinamatul de metil, camfor, timol, seminţele sunt bogate în mucilagii;
Utilizare: de la plantă sunt flolosite frunzele proaspete, florile, seminţele, este folosită ca tonic pentru întărirea vitalităţii, ca remediu pentru scăderea tensiunii arteriale, pentru reglarea nivelului glicemiei din sânge (diabet), la tratarea răcelilor, atenuează greaţa, vărsăturile, flatulenţa, diareea, dizenterie cronică, dureri articulare, sinuzită, astm, gonoree, busuiocul are rol detoxifiant şi protejează organele şi ţesuturile împotriva stresului chimic, poluanţilor industriali, metalelor grele, împotriva stresului psihologic prin proprietăţile sale antidepresive, anxiolitice, cu proprietăţi antimicrobiene, antifungice, utilizat în boli dermatologice, răni, cu proprietăţi analgezice, expectorante, antipiretice, hepatoprotector, cardioprotector, sucul din plantă este folosit la înţepăturile de insecte, utilizat sunb formă de infuzie, decoct, tinctură, cataplasmă, extract de plantă;
Alte utilizări: ca repelent pentru a respinge insectele, frunzele proaspete sunt folosite ca ingredient principal în bucătăria tailandeză ca şi condiment în diferite mâncăruri, în diferite băuturi răcoritoare, utilizat în cosmetică prin diferite creme, parfumuri, apă de gură, seminţele sunt folosite ca tonic în diferite deserturi , ele devin mucilaginoase în contact cu apa, tuplinile şi rădăcinile sunt sculptate în mărgele pentru rozarii;
Ştiaţi că: busuiocul mic nu este folosit în bucătăriile din India deoarece această plantă este extrem de sacră pentru ei.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
