Ordin: Crustacea Decapoda;
Subordin: Natantia (sau înotători);
Nume ştiinţific: Caridea;
Creveţii joacă un rol important în lanţul alimentar şi sunt surse importante de hrană pentru peştii mai mari şi animalele marine, multe tipuri de creveţi sunt pur ornamentale şi păstrate în acvarii pentru a încânta privirile, altele sunt utile în controlul algelor şi eliminarea resturilor. Creveţii au fost consumaţi încă din antichitate (600 d.Hr.), dovezi au fost găsite printre rămăşiţele arheologice de mandibule ale creveţilor în largul coastei de sud-est a Americii de Nord, vase de argilă decorate cu creveţi au fost găsite în ruinele Oraşului Pompei, Italia (care a fost distrus şi acoperit de un strat gros de cenuşă şi roci în urma erupţiei vulcanului Vezuviu din 24 august 79 d.Hr.);
Creveţii (shrimp) sunt animale marine care trăiesc pe fundul apelor dulci şi sărate, populând toate oceanele şi mările planetei, sunt crustacee înotătoare cu abdomen muscular îngust şi antene lungi, acestea au picioare subţiri adaptate pentru înot, carapacea semitransparentă este cilindrică, corpul variază între 2-30 cm lungime. Aceştia sunt pescuiţi sau crescuţi în crescătorii pentru carnea lor gustoasă. Creveţii sunt omnivori se hrănesc cu alge, particule de plante şi peştişori minusculi, diferite specii de creveţi se hrănesc cu paraziţii de pe pielea peştilor vii sau cu solzi căzuţi. Sunt printre cei mai frecvenţi alergeni alimentari. Creveţii sunt interzişi în bucătăria evreiască.
Se găsesc în marile magazine proaspeţi cruzi, prefierţi sau congelaţi decorticaţi sau cu tot cu carapace. Pregătirea lor presupune îndepărtarea capului, a cozii, a crustei şi a intestinului (venei de nisip) care se găseşte pe curba exterioară a corpului creveţilor. Se gătesc foarte puţin aproximativ 10 minute, deoarece carnea capătă o textură dură şi cauciucată dacă sunt gătiţi prea mult. Se pot consuma copţi, fierţi, prăjiţi, în aburi, la grătar marinaţi;
Tipuri de creveţi: creveţi bruni, creveţi roz, creveţi maro, creveţi roşii, creveţi albi, în Marea Neagră se găsesc 3 tipuri de creveţi (popular garizi): creveţi de iarbă, creveţi de piatră şi creveţi de nisip;
Substanţe: sunt sărace în calorii, conţin acizi graşi-omega-3, apă, colesterol, proteine (arginină, histidină, prolină), vitamina A, D, E, B3, B9, B12, minerale: calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc, calciu, iod, seleniu, astaxantină (cel care dă culoarea creveţilor), creveţii conţin şi mercur dar în cantităţi foarte mici în comparaţie cu alte tipuri de fructe de mare;
Înainte de a ajunge pe masa noastră creveţii trec printr-o „tratare” cu substanţe chimice (trifosfat de sodiu şi bisulfit de sodiu), acestea împiedică pigmentarea (melanoza) capului şi carapacea creveţilor în momentul în care sunt expuşi la oxigen, substanţa chimică determină absorţia apei de către creveţi crescând greutatea lor, şi astfel creveţii cântăresc mai mult şi ramân neschimbaţi numai buni de comercializare. Creveţii proveniţi din crescătorii pot conţine antibiotice, fungicide, substanţe chimice dăunătoare, ca alte tipuri de fructe de mare creveţii conţin urme de mercur astfel să vă bucuraţi de creveţi cu moderaţie!
Ştiaţi că: toţi creveţi se nasc masculi? o parte din ei devin femele la maturitate, femela crevete poate depune peste 1 milion de ouă şi în doar 2 săptămâni se transformă în pui de creveţi, până să ajungă la maturitate creveţii trec prin 14 etape diferite ale vieţii numită metamorfoză, media de viaţă a unui crevete este de 1-3 ani, există peste 2000 de specii de creveţi diferiţi în toată lumea, inima creveţilor se află în zona capului, crevetele variază mult în ceea ce priveşte culoarea soiurilor tropicale sunt adesea viu colorate, crevetele are câte 5 perechi de picioare de mers articulate pe torace, 5 perechi de picioare de înot şi 3 perechi de maxilare pe abdomen, carapacea creveţilor conţine o substanţă chimică numită chitosan, util în agricultură (tratarea seminţelor şi ca biopesticid ajutând plantele să lupte împotriva infecţiilor fungice), util în filtrarea şi alterarea vinului, util în procesele de filtrare a apei, util în medicină ajută la tratarea rănilor sângerânde, cât şi ca un agent antibacterian.
