Face parte din Familia Alliaceae (Aliacee), este o plantă bienală, spontană, indigenă, înaltă până la 50 cm, este originară din Europa. Creşte în pâlcuri mici de câţiva metri pătraţi, pe câmpii şi păduri de foioase, umede şi umbrite, preferând condiţii uşor acide. I se mai spune şi ciorăsc, ai de pădure, usturoi sălbatic, wild garlic, ramsons, bear’s garlic.
Numele de specie „ursinum”, este de origine latină fiind derivat din „ursus” care înseamnă „urs”, este legat de poveştile populare potrivit cărora urşii după trezirea din hibernarea de iarnă consumă această plantă pentru a elimina toxinele din organism şi pentru a-şi recăpăta puterea.
Sinonime: Allium nemorale, Allium latifolium, Ophioscorodon ursinum.
Florile: sunt grupate în inflorescenţe de 15-20 flori, mici, albe, înfloresc în lunile aprilie-mai, acestea sunt comestibile fiind consumate crude ca şi frunzele. Sunt hermafrodite- au organe masculine cât şi feminine, sunt polenizate de albine, insecte.
Frunzele: sunt bazilare, convexe, cu o singură venă principală, lung peţiolate, 20 cm lungime, eliptic lanceolate, late de 5-7 cm, de culoare verde-deschis. Partea superioară este strălucitoare, partea inferioară este mată, emană un miros puternic de usturoi. Se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie şi aprilie, înainte de înflorire, deoarece aroma lor începe să scadă, şi ulterior dezvoltă un gust amar pe măsura ce planta începe să înflorească.
Bulbii: asigură supravieţuirea plantei de la un an la altul, la fiecare bulb se dezvoltă o singură frunză bazală, sunt înguşti, alungiţi, comestibili, colectate în lunile septembrie şi octombrie, fiind consumate crude sau gătite, sunt verzi şi mici sunt folosiţi ca înlocuitor de capere (Capparis spinosa- fructele sunt comestibile folosite drept condiment).
Substanţe: sulfura de alil, vitamina A, C, B, ulei eteric, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, magneziu, beta-caroten, piridoxină, tiamina, adenozina reduce colesterolul şi împiedică formarea trombilor.
Utilizare: toate părţile plantei sunt comestibile inclusiv floarea, leurda este un condiment de bucătărie foarte apreciat datorită gustului său asemănător cu cel al usturoiului, având însă o pregnanţă mai scăzută, care astfel nu provoacă mirosul neplăcut al respiraţiei sau al corpului. Este un înlocuitor popular pentru usturoi în multe ţări, utilă în salate, în combinaţie cu salata verde, frunze de păpădie, spanac, utilă în supe şi ciorbe alături de urzica, stevia, spanac, sau ca ingredient pentru un sos care poate fi un substitut pentru pesto în locul busuiocului, poate fi găsită în diferite brânzeturi.
În medicina tradiţională a fost folosit de secole, se foloseşte ca remediu pentru dereglări digestive, balonări, colici, este un bun tonic digestiv, stimulează pofta de mâncare, utilizat în bolile gastrointestinale, dizenterie, indigestie, insuficienţă biliară, distrugerea viermilor intestinali, utilizat în afecţiunile aparatului respirator, în bolile cardiovasculare– este hipotensiv, în bolile renale, boli cronice de piele, în combaterea reumatismului degenerativ, utilizat sub formă de cataplasme din plantă proaspătă aplicat extern pe articulaţiile reumatice şi artritice- prin stimulare locală a circulaţiei, ajută la îmbunătăţirea memoriei, tratează insomnia, ameliorează tusea, poate înlătura efectele nocive ale nicotinei în organism, elimină excesul de acid uric care este dăunător bolnavilor de gută, curăţă organismul de toxine şi metale grele.
A fost folosit chiar în primul şi al doilea război mondial pentru dezinfectarea rănilor, acesta are de patru ori mai mulţi compuşi de sulf decât usturoiul.
Ştiaţi că:
– în Germania, leurda a fost declarată „planta mileniului trei”, datorită efectelor sale uimitoare, în prezent este considerată mai puternică decât usturoiul din punct de vedere terapeutic;
– în oraşul Eberbach din Germania, există un festival numit Barlauchtage, dedicată acestei plante, oraşul se consideră „capitala usturoiului sălbatic”, un titlu pentru care şi-a asigurat marca, festivalul care se ţine anual a devenit un eveniment important de o lună pentru iubitorii de leurdă, care se desfăşoară din luna martie până în luna aprilie;
– în oraşul Virginia din SUA, există festivalul Richwood, în onoarea delicatesei care creşte sălbatic;
– leurda poate fi confundată cu Lăcrămioara (Convallaria majalis, Lily of the valley), aceasta fiind otrăvitoare;
Convallaria majalis- Lăcrămioara
– prin procesul de uscare leurda îşi pierde aproximativ 50% din proprietăţi;
– primele dovezi privind utilizarea umană a usturoiului sălbatic se întoarce până la Perioada Mezolitică (Epoca de Mijloc a Pietrei) care este susţinută de descoperirile arheologice din Danemarca şi dovezi ale unei aşezări neolitice (ultima perioadă a Epocii de Piatră) în Elveţia.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
