Face parte din Familia Alliaceae (Aliacee), este o plantă bianuală, înaltă până la 1m, işi are originile în Asia Centrală şi Nord-Estul Iranului, garlic în engleză;
Plantele de usturoi preferă să crească într-un sol cu un conţinut ridicat de materiale organice, dar sunt capabile să crească într-o gamă largă de condiţii şi niveluri de sol.
În Egiptul antic şi în timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un mijloc preventiv al bolilor contagioase, a infecţiilor şi pentru înlăturarea paraziţilor intestinali, în Roma antică, usturoiul era foarte mult folosit de către populaţia săracă, China produce aproximativ 80% din oferta mondială de usturoi;
În folclor, usturoiul a fost considerat o forţă atât pentru bine cât şi pentru rău, în Europa multe culturi au folosit usturoiul pentru protecţie şi magia albă, credinţele populare din Europa Centrală considerau că usturoiul era o secţiune puternică împotriva demonilor, vârcolacilor şi vampirilor, pentru îndepărtarea lor trebuia purtat în jurul gâtului, agăţat la ferestre, frecat de coşurile de fum sau găurile de cheie;
Se distinge prin mirosul său pregnant şi gustul plăcut, este cultivat de secole şi folosit ca mirodenie şi plantă medicinală, pentru uz medicinal şi cel alimentar se utilizează bulbul (căpăţâna), şi frunzele tinere care se consumă în stare crudă;
Bulbul este partea perenă, care la momentul înfloririi produce o tijă cu frunze lungi şi subţiri care sunt înfăşurate în jurul tulpinii, în partea sa terminală are o formă de umbrelă compusă din flori mici albe sau roz închis.
Compoziţia usturoiului: flavonoide, flavone, un complex de vitamine: A, B, PP, C, două substanţe specifice cu efecte antibiotice: alicina şi garlicina, inulină, uleiuri volatile, microelemente, săruri minerale: seleniu, siliciu, calciu, fosfor, fier, magneziu, uraniu, aminoacizi, enzime, fibre, zaharuri, compuşi organici ai sulfului (sulfura de dialil);
Cel mai important compus activ care dă usturoiului acel miros înţepător este alicina fiind o componentă activă care conţine o concentraţie mare de aminoacizi conţinând sulf;
Usturoiul consumat regulat contribuie la funcţionarea organelor tubului digestiv, întăreşte sistemul imunitar prin rezistenţa faţă de agresiunile microbiene şi virotice, dar şi la menţinerea tenului în special tenul seboreic cu tendinţă acneică.
Proprietăţi: reduce tensiunea arterială, stimulază funcţia imunitară, scade riscul de cancer de colon, stomac, piele, este utilizat ca un antibiotic natural acţionează împotriva bacteriilor gram pozitive şi negative, împotriva viermilor intestinali, este considerat ca fiind un afrodisiac, tratează tusea şi reduce febra, acţionează împotriva colicilo, flatulenţei, dizenterie, afecţiuni hepatice, tuberculoză, bronşită, scade colesterolul, efect anticoagulant, previne tratarea trombozelor, previne diabetul zaharat, ajută la scăderea în greutate, previne ateroscleroza, tratează infecţiile tractului respirator, ajută la prevenirea bolilor arteriale;
Dăunătorii: Thrips tabaci- tripsul comun care îşi injectează saliva în plante aceasta nemaiavând capacitatea de a înflori, Ditylenchus dipsaci- nematodul tulpinilor şi bulbilor prin deformarea şi răsucirea frunzelor, Rhizoglyphus echinopus- păianjenul bulbilor, planta prezintă creşteri reduse, frunze deformate şi tulpini îngroşate, Suillia lurida- musca usturoiului, plantele atacate se usucă şi mor iar bulbii putrezesc, Eumerus strigatus- musca bulbilor, larvele sunt cele periculoase care pătrund în bulbi şi îi atacă;
Precauţii: este contraindicat persoanelor cu intoleranţă digestivă, şi celor care iau medicamente anticoagulante, este contraindicat mamelor care alăptează deoarece modifică gustul laptelui şi poate provoca colici bebeluşului, supradozajul cu usturoi încolţit provoacă vomă, arsuri gastrice, sindrom dispeptic, greţuri, mirosul neplăcut de usturoi poate fi îndepărtat dacă mestecăm puţin pătrunjel, mărar, mentă, anason, fenicul, sau chiar un măr;
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
