Face parte din Familia Ranunculaceae (Ranunculacee), i se mai spune şi omagul-galben.
Numele lycoctonum vine de la cuvântul grecesc lycos care înseamnă „lup”, „războiul lupilor”.
Sinonime: Aconitum anthora.
Origine: îşi are originea în Europa şi Asia, este o plantă perenă (plantă rezistentă, cu rădăcini care persistă în sol mai mulţi ani), păroasă înaltă până la 1,5 metri, creşte pe soluri nisipoase, argiloase, cu Ph acid, neutru şi bazic, este răspândit în locurile ierboase şi stâncoase de munte, dar şi de dealuri.
Florile: sunt tubulare, înghesuite în partea superioară a tulpinii într-un spic, sub formă de ciorchini mari cu flori, de culoare galben-deschis, înfloreşte vara (lunile iulie-august), sunt polenizate de albine.
Frunzele: palmat-lobate, de culoare verzuie, sunt adânc împărţite în 3-5 lobi.
Tulpina: este dreaptă cu numeroase frunze adânc spintecate în numeroase diviziuni subţiri şi înguste.
Rădăcinile: au forma de fus, sunt cărnoase şi îngroşate.
Utilizare: planta este bogată în alcaloizi, preparatele farmaceutice din această plantă-tincturile, extractele, unguentele,sunt precis dozate şi sunt benefice în : tuse, gripă, pneumonii,congestii pulmonare, tratarea amigdalitei, calmează durerea în contracţii musculare datorită efectelor analgezice şi antiinflamatorii. În trecut se credea că neutralizează efectul veninului. Este ocrotită prin lege, fiind o plantă rară.
Este o plantă otrăvitoare, substanţa poate fi administrată prin răni deschise dar şi prin absorţia rapidă a pielii, care pot provoca efecte periculoase- stop cardiac. Oamenii nu s-au simţit bine după ce au mirosit-o.
