Face parte din Familia Hippocastanaceae (Hipocastanacee), este un arbore exotic, înalt până la 25 metri, îşi are originea în Balcani şi vestul Asiei, i se mai zice şi castanul sălbatic;
Se găseşte în flora spontană dar şi cultivat în scopuri ornamentale, în parcuri, grădini, marginea străzilor şi şoselelor. Preferă soluri profunde, bogate în elemente nutritive, bine drenate, pe terenuri însorite şi puţin umbrite, până la altitudinea de 800 metri;
Florile: sunt albe, cu pete gălbui, spre maturitate ele devin roşiatice, acestea sunt aşezate în vârful ramurilor, grupate în inflorescenţe mari, apar în lunile aprilie-mai;
Fructul: este o capsulă, cu înveliş verde spinos, conţine una sau două seminţe turtite, de nuanţă maroniu-strălucitor numite castane, învelişul acestuia se deschide numai când castanele sunt coapte;
Frunzele: sunt compuse din câte cinci frunze mai mici, de până la 7cm fiecare, uşor păroase pe partea inferioară, sunt aşezate opus pe ramuri;
Tulpina: are diametrul de 80cm, puternic ramificată, torsionată, şi se termină cu o coroană globuloasă, densă cu ramuri groase;
Scoarţa: de culoare cenuşiu-închisă, cu ritidom timpuriu negricios, ce se desprinde în plăci;
Castanele sălbatice nu au codiţă, sunt mai mari şi mai rotunde decât castanele comestibile, învelişul exterior are ţepi mai mari şi mai mici, castanele sălbatice nu sunt comestibile din cauza conţinutului de esculină- o substanţă toxică;
Utilizare: În fitoterapie se folosesc scoarţa care se recoltează în luna aprilie, şi numai de pe ramurile tinere de până la 5 ani, frunzele din luna mai până în luna iunie, florile se recoltează când jumătate din inflorescenţă este înflorită şi seminţele adică castanele care se recoltează toamna când învelişul verde plin de ghimpi crapă.
Proprietăţi: castanele: conţin vitaminele C, K, B1, B2, amodon, saponozide, taninuri, principii amare, triterpenice- care menţin elasticitatea vaselor sangvine, grăsimi, albumine, flavonoide- cu proprietăţi antiinflamatoare, antiedematoase, flebotonice, vasodilatatoare, anticoagulante şi fluidizante pentru sânge, hemostatice, decongestive, sunt un real remediu pentru creşterea tonusului vaselor capilare fragile; scoarţa conţine celuloză, rezine, substanţe minerale, florile castanului au un conţinut ridicat de derivaţi flavonici;
Preparatele din castane, flori şi scoarţă sunt sub formă de : infuzie, ulei, decoct, pulbere, extracte uscate sau solubile;
Extractele de castane se utilizează adesea sub forma unor loţiuni sau creme în tratarea varicelor şi hemoroizilor. Ajută şi la mâncărimi sau dureri uşoare, deoarece planta are un conţinut uşor toxic, nu trebuie să vină în contact cu rănile deschise şi trebuie evitată înghiţirea acestui extract.
Avertizări: nu sunt recomandate femeilor însărcinate, celor care alăptează, persoanelor care suferă de afecţiuni renale sau de ficat, pesoanelor care iau coagulante, consultaţi medicul înainte să începeţi tratamentul cu preparate din castan sălbatic.
Ştiaţi că….cel mai bătrân castan din lume, cunoscut sub numele de „Tree of 100 Hourses”, se află în Linguaglossa, San D’Alfio, pe pantele muntelui Etna din Sicilia, are între 2000-4000 de ani;
– În România există aşa numitul „Castan al Unirii” din Vişan, Oraşul Bârnova, Judeţul Iaşi, are vârsta de peste 200 de ani, 20 metri înălţime, 1,5 metri circumferinţa, la umbra acestui castan s-a pus la cale Unirea Principatelor Române fiind prezenţi toţi unioniştii ieşeni, unde chiar poetul nostru Vasile Alecsandri a compus şi a recitat poezia „Jurământ”, care a devenit jurământul de credinţă al unioniştilor ieşeni.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
