Alte denumiri: viorea, micşunea, violetă de grădină, violetă dulce, violetă parfumată, wood violet, sweet violet, common violet, garden violet.
Sinonime: Viola hortensis, Viola suavis, Viola communis, Viola reichenbachiana, Viola cucullata, Viola alba, Viola bialata, Viola lutea.
Viola odorata face parte din familia Violaceae, este o plantă perenă, poate crește până la o înălțime de aprox. 15-20 cm și este una dintre primele plante care înflorește în timpul primăverii. Este originară din Europa, Asia și Africa de Nord și este adaptată la creșterea într-un climat temperat, cu ierni blânde și veri răcoroase. De obicei, preferă zonele cu umbră parțială sau cu expunere la soarele de dimineață și soluri umede și bine drenate. Este adesea găsită în păduri, lunci și pe marginile drumurilor. Florile acestei plante sunt deosebit de parfumate, cu un miros dulceag și intens, care le face foarte populare în industria parfumurilor și aromaterapiei.
Această plantă poate fi cultivată în grădini și terase, fiind o plantă perenă rezistentă și ușor de întreținut. Este recomandat să fie plantată în sol bogat în humus și să fie udată regulat, dar fără să fie excesiv de udă. Planta poate fi înmulțită prin semințe sau prin împărțirea rădăcinilor, iar perioada optimă pentru plantare este în toamnă sau primăvară. Inflorescențele sunt deseori abundente și pot dura până la câteva săptămâni, oferind un spectacol frumos de culori și parfum în grădini și parcuri. Deși poate înflori și în alte perioade ale anului, această plantă este considerată a fi una dintre primele flori care apar după iarnă și care semnalează venirea primăverii.
Numele științific al plantei Viola odorata a fost dat de către celebrul botanist suedez Carl Linnaeus în lucrarea sa „Species Plantarum” publicată în 1753. Numele de „Viola” este derivat din cuvântul latin pentru „violetă”, iar „odorata” se referă la mirosul plantei, care este dulce și parfumat.
Există referințe istorice care indică faptul că planta Viola odorata era cultivată și utilizată în scopuri medicinale în Europa încă din perioada medievală. De exemplu, în secolul al XIII-lea, medicul și filosoful Albertus Magnus a menționat proprietățile medicinale ale acestei plante în lucrarea sa „Liber aggregationis”, iar în secolul al XV-lea, medicul german Johann von Cube a descris proprietățile sale medicinale în lucrarea sa „Herbarius”.
Florile: sunt mici și delicate, având un diametru de aproximativ 1-2 cm, are o forma rotunjita, cu cinci petale dispuse in forma circulara. Floarea prezintă cinci petale rotunjite, ușor ondulate și moi la atingere, care se îmbină perfect între ele pentru a forma o corolă frumoasă și uniformă. Petalele pot varia în culoare de la violet intens, albastru-violet și roz până la alb în funcție de specie sau de cultivar. În interiorul florii, se află un tub mic format din cinci petale care se îmbină la bază. În centru, există o adâncitură care conține mici petale în formă de limbă, de obicei de o culoare mai deschisă decât petalele principale. Petalele la Viola odorata prezintă linii sau dungi, iar pe a cincea petală acestea sunt mai pronunțate și de o culoare mai închisă decât celelalte petale. Florile sunt de asemenea foarte parfumate, cu un miros dulceag și intens, care poate fi simțit de la distanță.
Este o plantă hermafrodită, ceea ce înseamnă că are atât flori cu organe sexuale masculine (stamine) cât și flori cu organe sexuale feminine (pistil). În fiecare floare, staminele și pistilul sunt dispuse într-un disc central în formă de tub, numit androceu. Plantele sunt capabile să se reproducă prin auto-polenizare sau prin polenizare încrucișată, adică prin transferul de polen de la o plantă la alta. Este mai bine sa culegeti florile dimineata devreme, dupa ce roua se usuca, dar inainte ca soarele sa fie prea puternic, deoarece in acest fel aroma si uleiurile volatile din florile de Viola odorata sunt mai concentrate. De asemenea, trebuie sa aveti grija sa nu culegeti toate florile de pe o planta, ci sa lasati suficiente pentru a permite plantei sa continue sa creasca si sa infloreasca si in viitor.
Fructul: este o capsulă rotundă sau ovală, care conține numeroase semințe mici, de culoare maro deschis sau negru. Capsula este acoperită cu perișori fini și are o lungime de aproximativ 1 cm. Semințele sunt mici, rotunde și de culoare maro-deschis sau negru. Acestea au o dimensiune de aproximativ 1-2 mm și sunt acoperite cu o membrană subțire, care le protejează de mediul extern. Capsulele se deschid la maturitate, eliberând semințele mici, care sunt răspândite de vânt sau de alte mijloace naturale.
Frunzele: au o formă ovală sau inimă, cu o bază rotunjită și un vârf ascuțit sau ușor rotunjit. Ele sunt dispuse alternativ pe tulpină și au o lungime de aproximativ 4-8 cm. Marginea frunzelor este ușor zimțată și ondulată, cu o textură fină și delicată. Partea superioară a frunzelor este netedă și lucioasă, cu o suprafață ușor strălucitoare. Aceasta poate varia de la un verde deschis la un verde mai închis, prezintă vene vizibile sub forma unor linii subțiri și ușor înnodate. La atingere, partea superioară a frunzelor poate fi ușor lipicioasă, din cauza secrețiilor naturale ale plantei. Partea inferioară a frunzelor este de obicei mai deschisă la culoare și poate avea o textură puțin mai aspră sau mai pufoasă. Aceasta poate fi acoperită cu perișori fini și subțiri, care pot fi văzuți cu ușurință cu ajutorul unei lupe. Prezintă o rețea de vene mai pronunțată decât partea superioară, care se extind din nervurile principale către marginile frunzei. Frunzele pot fi culese in orice moment al anului, dar este important sa aveti in vedere ca frunzele tinere si proaspete sunt mai bogate in nutrienti si uleiuri esentiale decat cele mai mature. Este recomandat sa culegeti frunzele inainte de inflorire sau in timpul infloririi, in perioada primavara-vara.
Tulpina: este subțire și fragilă, măsurând în general între 10-15 cm înălțime. Este erectă și prezintă numeroase ramificații laterale, care formează o plantă compactă și densă. Este de culoare verde, de obicei cu nuanțe mai închise sau mai deschise, în funcție de luminozitatea și condițiile de creștere. De-a lungul tulpinii se dezvoltă frunzele și florile, care conferă acestei plante un aspect frumos și armonios.
Rădăcina: este subțire și fibroasă, având o lungime de aproximativ 5-10 cm și o grosime de 1-2 mm. Este de obicei de culoare albă sau crem, iar la vârful rădăcinii se pot observa mici rădăcini laterale. Acestea ajută la absorbția apei și a substanțelor nutritive din sol. Rădăcina plantei este relativ mică în comparație cu alte plante și nu are un sistem radicular foarte dezvoltat, deoarece Viola odorata are o creștere lentă și nu necesită multe resurse pentru a se dezvolta.
Substanţe: alcaloizi: planta conține alcaloizi precum violina, violanina și vilosina, care au proprietăți analgezice, antispastice și diuretice. Taninuri: au proprietăți astringente și antiinflamatoare și pot fi utilizate pentru a trata diverse afecțiuni ale pielii, precum răni, arsuri și inflamații. Flavonoide: sunt compuși cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare și pot fi utilizate pentru a trata diverse afecțiuni, precum bronșita, astmul și reumatismul. Uleiuri volatile: precum linaloolul și geraniolul, care au proprietăți antiinflamatoare și pot fi utilizate pentru a trata diverse afecțiuni ale pielii și ale tractului respirator. Vitamina C: care are proprietăți antioxidante și poate ajuta la întărirea sistemului imunitar și la combaterea infecțiilor.
Utilizare: planta a fost utilizată de oameni în scopuri medicinale de mii de ani în diferite regiuni ale lumii, inclusiv în Asia, Europa și America de Nord. În medicina tradițională, planta a fost folosită pentru tratarea unui număr de afecțiuni, inclusiv răceli, tuse, probleme respiratorii, dureri de cap, insomnie, anxietate și depresie. În medicina ayurvedică, planta este cunoscută sub numele de Banafsha și este utilizată pentru tratarea răcelilor, tusei și afecțiunilor respiratorii. În medicina tradițională chineză, planta este utilizată pentru tratarea durerilor de cap și insomniei, iar în medicina tradițională europeană, planta a fost folosită pentru tratarea durerilor de cap, a stărilor de anxietate și a insomniei.
Planta Viola odorata poate fi utilizată sub diferite forme: Ceai: se poate prepara din frunze, flori sau rădăcini și are efecte calmante și expectorante. Se poate consuma pentru a ameliora simptomele de anxietate, insomnie, tuse sau bronșită. Tinctura: se poate prepara din frunze și flori și poate fi utilizată pentru a trata diferite afecțiuni, cum ar fi durerile de cap sau durerile menstruale. Ulei esențial: poate fi utilizat pentru a calma și a relaxa sistemul nervos. Se poate utiliza în aromaterapie sau se poate adăuga în băi de relaxare. Cataplasme cu frunze sau flori: se pot utiliza pentru a trata leziuni ale pielii, cum ar fi răni, tăieturi sau iritații. Infuzie: se poate prepara din flori și poate fi utilizată pentru a trata durerile de cap sau pentru a calma sistemul nervos.
Ce beneficii are Viola odorata asupra organismului? Proprietăți antiinflamatoare: o face utilă în tratarea unor afecțiuni precum artrita, reumatismul și astmul. Proprietăți analgezice: poate fi utilizată pentru a ameliora durerea de cap, durerile menstruale și alte tipuri de durere. Proprietăți diuretice: planta poate fi utilizată pentru a crește diureza și pentru a ajuta la eliminarea excesului de apă și a sărurilor din organism. Proprietăți antiseptice: poate fi utilizată pentru a trata răni, tăieturi și alte leziuni ale pielii. Proprietăți calmante: planta poate fi utilizată pentru a calma sistemul nervos și pentru a ameliora stresul și anxietatea. Proprietăți expectorante: poate fi utilizată pentru a ajuta la eliminarea mucusului din tractul respirator și pentru a ameliora simptomele de tuse și bronșită. Proprietăți antioxidante: poate ajuta la prevenirea stresului oxidativ și la protejarea celulelor împotriva daunelor produse de radicalii liberi.
Contraindicaţii: nu se recomandă utilizarea plantei în timpul alăptării, deoarece nu se cunoaște suficient despre efectele sale asupra copilului. În timpul sarcinii, utilizarea plantei trebuie evitată deoarece poate avea efecte negative asupra fătului. Persoanele cu hipersensibilitate la plantele din familia Violaceae trebuie să evite utilizarea plantei Viola odorata. Planta poate interacționa cu anumite medicamente, cum ar fi anticoagulantele sau medicamentele pentru diabet, și poate afecta efectul acestora. Este important să se ceară sfatul unui specialist înainte de utilizare, mai ales dacă se iau alte medicamente. Utilizarea excesivă a plantei poate cauza greață, vărsături sau diaree.
Specii asemănătoare: Viola riviniana ( se găsește în general în zonele umede, florile sunt mai mici, petalele au o culoare mai palidă și mai deschisă, frunzele sunt rotunjite și de dimensiuni mici, Viola riviniana înflorește mai devreme decât Viola odorata, perioada de înflorire este mai scurtă şi nu are un miros distinctiv), Viola tricolor (este o plantă anuală sau perenă care crește în sălbăticie, are flori mici, de aprox. 1-2 cm în diametru, cu petale de culoare albă, galbenă și mov, dispuse în mod caracteristic în formă de inimă și cu o pată întunecată pe a cincea petală. Frunzele sunt verzi, tăiate și au margini zimțate), Viola labradorica (este o plantă mai mică, cu flori de aprox. 1-2 cm in diametru, si au petale de culoare violet inchis sau negru-roscat, dispuse in forma de inima. Aceste flori sunt adesea ascunse de frunzele plantei si pot fi dificil de observat daca nu se cauta cu atentie, crește în zonele de munte și în regiunile nordice ale Americii de Nord). Viola palustris (florile sunt mai mici și mai deschise la culoare, petalele sunt mai înguste și mai alungite, are un miros mai slab și nu este atât de plăcut, frunzele sunt mai mari și mai late). Viola canina (preferă terenurile uscate și deschise, cum ar fi zonele de pajiști sau zonele cu sol nisipos, florile sunt mai mari și mai puțin parfumate, petalele sunt mai largi și mai rotunjite).
Ştiaţi că:
– planta este asociata cu simbolul sperantei si al modestiei in cultura populara din mai multe tari si regiuni ale lumii.
– frunzele sunt comestibile si pot fi consumate atat crude, cat si gatite. Acestea au un gust usor dulceag si o aroma delicata, si sunt bogate in vitamine si minerale. Ele pot fi adaugate la salate, sandwich-uri sau alte preparate culinare, sau pot fi utilizate pentru a face ceaiuri sau alte bauturi.
– florile sunt comestibile și pot fi folosite în diverse moduri culinare. Acestea au un gust dulce și parfumat, ceea ce le face potrivite pentru a fi folosite în deserturi, băuturi și salate. Florile pot fi folosite întregi sau desfăcute, iar petalele lor pot fi adăugate în prăjituri, tarte, supe sau salate.
– această plantă poate fi utilizată pentru a atrage și sprijini populațiile de albine și alte insecte polenizatoare. Florile de Viola odorata sunt bogate în nectar și polen, iar parfumul lor dulce și intens este o adevărată delicatesă pentru albine și alte insecte.
– floarea națională a Greciei este Viola odorata și este cunoscută sub numele de „ionódaphni” în limba greacă. Această plantă este considerată un simbol al primăverii și al reînnoirii, fiind adesea asociată cu sărbătorile religioase și cu mitologia greacă.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
