Alte denumiri: tei pucios, tei sălbatic, tei pădureţ, tei de deal, tei căpresc, small leaved lime, small leaved linden, little leaf, pry tree.
Sinonime: Tilia microphylla, Tilia parvifolia, Tilia ulmifolia.
Numărul de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan. Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zone muntoasă. Apare în regiuni colinare până în etajul montan inferior adică 900 de m altitudine. Se dezvoltă în regiuni cu climă temperată şi în condiţii de umiditate moderată (mezofită).
Face parte din Familia Tiliaceae (Tiliacee), arbore înalt până la 25 de metri, verde pe timpul verii, este o specie spontană originară din Europa şi Asia cu durată lungă de viaţă. Tolerează bine poluarea, este rezistent la frig şi vânt. Este cultivat pe scară largă ca arbore ornamental. Poate trăi până la vârsta de 1000 de ani, creşte rapid până la vârsta de 10 ani. Strămoşii noştri credeau că teiul oferă protecţie împotriva duhurilor rele şi trăsnetelor plantând arborele în sate, în locurile de adunare sau de sfat. În mitologia vechilor slavi teiul era considerat un arbore sacru.
Florile: sunt mici, de culoare alb-gălbui, grupate în raceme pendulare atârnate, parfumate, mai puţin mirositoare faţă de teiul cu frunza mare. Florile sunt bogate în nectar şi atrag multe specii de insecte pentru a se hrăni. Înfloreşte din luna iunie-iulie cu două săptămâni mai târziu decât teiul cu frunza mare. Specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine) şi este polenizată de albine. Florile sunt urmate de seminţe în formă de bobiţe rotunde având ataşat o aripioară frunzoasă. Seminţele devin mature în luna octombrie.
Frunzele: sunt verzi, de formă triunghiulară cu lungimea de 6-7 cm, sub formă de inimă, cordate la bază, cu vârful ascuţit şi dinţat pe margini, de culoare verde-închis pe faţa anterioară iar faţa inferioară verde mai dechis, la baza nervurilor prezintă smocuri de peri ruginii sau brun-roşcaţi.
Tulpina: este groasă ajunge la peste 1 metru în diametru cu coroana sub formă piramidală şi deasă. Scoarţa este de culoare cenuşie, netedă până la vârsta de 20-30 de ani apoi stratul extern al scoarţei (ritidom) se crapă longitudinal.
Boli: după vârsta de 100 de ani arborii se pot îmbolnăvi de „cancerul teiului sau putregaiul galben”, provocat sistematic de ciuperca xilofagă Trematovalsa matruchotii. Poate fi atacat de insecte parazite: Incurvaria masculella, Aspidiotus hederae, Aleurothrixus floccosus acestea pot produce daune frunzelor copacilor de tei.
Substanţe: ingredientele active includ flavonoizi, cu rol antioxidant şi uleiuri volatile, conţine şi taninuri cu rol astingent, zaharuri, vitamine, minerale.
Recoltare: se face înainte de înflorirea completă când o parte din flori încă nu s-au deschis. Se face pe timp frumos deoarece pe timp uscat are maximum de principii active iar dacă plouă recoltarea se face după 2 zile. Uscarea se face la umbră în strat subţire într-un loc bine aerisit.
Utilizare: teiul are proprităţi antispastice, diuretice, analgezice, hipotensive, sub formă de ceai de flori de tei este util în tratarea gripei şi a răcelii stimulând transpiraţia, are efect calmant şi este uşor sedativ (alături de valeriană şi sunătoare), util în caz de insomnii (ceaiul băut cu 30 minute înainte de culcare), ceaiul de tei în combinaţie cu bicarbonatul de sodiu sub formă de gargară este util în inflamarea amigdalelor. Sub formă de comprese este un remediu util în cazul ochilor umflaţi şi roşii, în cazul conjunctivitei simple datorită acţiunii sale pruriginoase. Ceaiul de tei este indicat în curele de slăbire datorită efectului diuretic ajută la eliminarea retenţiei de apă din organism, util în cazul afecţiunilor renale, incontinenţa urinară şi previne formarea pietrelor la rinichi. Scade tensiune arterială, util în palpitaţiile inimii, ameliorează migrenele (durerile de cap). Uz cosmetic: comprese călduţe pe ochi din infuzie de ceai de tei cu albăstrele înainte de culcare timp de 10 minute, masca din flori de tei în combinaţie cu alte ingrediente este utilă în hidratarea tenului. Cărbunele din lemn de tei este folosit în tratarea tulburărilor gastrice şi dispepsie (balonări, tulburări ale procesului de digestie). Extern se aplică pe răni sau pe locurile dureroase. Băile de relaxare şi aromaterapia includ florile de tei dar şi esenţa de tei.
Se prepară sub formă de: ceai de tei (infuzie): într-o cană se fierbe 250 ml apă, se stinge focul apoi se introduce o linguriţă de flori de tei şi se acoperă cana pentru 4 minute apoi se strecoară ceaiul. Consumul nu trebuie să depăşească 3 căni pe zi la adulţi şi 1 cană de ceai de tei la copii. Sub formă de pulbere, tinctură, infuzie combinată cu alte plante, băi terapeutice.
Alte utilizări: frunzele tinere dar şi mugurii pot fi folosite sub formă de salată în combinaţie cu alte frunze, cu ajutorul albinelor din nectarul florilor se obţine mierea de albine de tei fiind hrănitoare cu calităţi medicinale. Fibra arborelui este folosită la fabricarea hârtiei fiind de culoare bej, se mai pot face şi coşuri, frânghii, pânză. Lemnul este alb, moale şi uşor de sculptat folosit la sculptarea articolelor casnice.
Stânga: frunze de T. cordata, dreapta: frunze de T.platyphyllos
Avertizare: este contraindicat femeilor gravide mai ales în ultimul trimestru de sarcină creşte riscul de hemoragie, persoanelor cu anemie deoarece ceaiul împiedică absorţia de fier, şoferii, copii mai mici de 6 luni creând dureri de stomac şi o stare de agitaţie. Se spune că florile de tei dezvoltă proprietăţi narcotice pe măsură ce îmbătrânesc astfel ar trebui să fie culese numai când sunt proaspăt deschise.
Ştiaţi că: teiul cu frunză mică este arborele naţional al Slovaciei şi al Cehiei?
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
