Face parte din Familia Amaranthaceae, (Amatanthacee), este o plantă anuală înaltă până la 2,5 m. Este originară din Asia Centrală, i se mai spune şi ştir, salată spaniolă, spanacul francezului, spanac nemţesc de munte, red orache, mountain spinach, garden orache. Este cultivată prin grădini dar poate creşte sălbatic în soluri nisipoase şi medii, pe lângă terenuri virane, garduri, drumuri fiind puţin pretenţioasă. Există soiuri cu frunze roşii, albe şi verzi.
Soiul de lobodă cu frunzele roşii îşi menţine culoarea chiar şi fierte fiind folosit cel mai des în bucătărie. Este cultivată ca şi înlocuitor al spanacului deaorece loboda este mai rezistentă la zilele toride de vară. Atriplex hortensis pare că îşi are originea din loboda sălbatică Atriplex nitens care se găseşte în flora spontană din sud-estul Europei. Se găseşte cu uşurinţă la piaţă şi în supermarket, se poate păstra peste iarnă atât congelată cât şi conservată păstrându-şi intacte gustul dar şi proprietăţile.
Sinonime: Chenopodium benghalense, Atriplex rubra, Atriplex spectabilis, Atriplex virgata, Atriplex purpurea, Atriplex acuminata, Atriplex atrosanguinea, Atriplex benghalensis, Atriplex heterantha, Atriplex microtheca, Atriplex ruberrima.
Florile: sunt mici de culoare verzuie sau roşiatice în funcţie de culoarea frunzelor, înfloreşte din luna iunie până în luna august. Este o plantă cu flori unisexuate monoică (cu flori mascule şi femele pe acelaşi exemplar) şi este polenizată de vânt.
Seminţele: sunt mici rotund-turtite, de culoare galben-pal, înconjurată de o membrană subţire, îşi păstrează viabilitatea timp de 3 ani. Seminţele devin mature în luna septembrie.
Frunzele: cresc pe o tulpină erectă şi ramificată, sunt de diferite forme: cele de la bază sunt late, triunghiulare, dinţate pe margine, cărnoase, catifelate, cele din vârful tulpinii sunt înguste, triunghiular-alungite, au un gust uşor acid, sărat asemănător spanacului, se culeg frunzele tinere pe tot parcursul anului.
Substanţe: conţine vitamine (A, B2, C, K), minerale (potasiu, fosfor, fier, magneziu, siliciu, calciu), betacaroteni, carotenoizi, acid oxalic, glucide, albumină, fibre.
Utilizare: încă din Evul Mediu loboda era folosită ca aliment dar şi ca remediu naturist având proprietăţi cu acţiune diuretică, depurativă, antioxidante, remineralizantă, emolientă, vitaminizantă. Este folosită pentru tratarea arsurilor, în tratamentul icterului, calmarea durerilor menstruale, este utilă şi la întărirea vaselor de sânge, împiedică formarea cheagurilor, regenerare celulară, întărirea sistemului imunitar, detoxifică organismul, ajută la reglarea digestiei, prevenirea apariţiei hemoroizilor, ajută la prevenirea anumitor tipuri de cancer şi boli cronice. Sub formă de cataplasmă frunzele de lobodă se folosesc pentru răni, dar în special zonele purulente fiind un bun ajutor în grăbirea coacerii.
Alte utilizări: loboda este folosită în ciorbe (ciorbă de lobodă, ciorbă de lobodă cu orez, borş de lobodă, supă cremă de lobodă), salate, plăcinte (plăcintă cu lobodă), sarmale în frunze de lobodă, piure de lobodă cu usturoi, salată de lobodă. Este indicat a se folosi loboda crudă deoarece prin fierbere îşi pierde din proprietăţi. Din seminţe se poate obţine o vopsea albastră pentru fibre. Din frunze se poate obţine un colorant alimentar pentru a colora pastele dar şi alte mâncăruri. Seminţele pot fi măcinate şi adăugate la mâncăruri pentru îngroşare ca şi făina de grâu. Loboda poate ihiba dezvoltarea cartofilor din apropierea ei.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
