Face parte din Familia Phytolaccaceae (Fitolacacee), este o plantă perenă cu înălţimea până la 3 m, îşi are originea în America de Nord, preferă solul umed, argilos şi nisipos, i se mai spune şi cârmâz vegetal, rumeioară, pokeweed, poke sallet, poke, dragonberries, american pokeweed, inkberry, red ink plant.
Sinonime: Phytolacca decandra, Phytolacca rigida.
Numele de „Phytolacca” provine din cuvântul grecesc „python” care înseamnă „plantă” şi din cuvântul latin „lacca” care înseamnă „colorant roşu”. În Mexic (Coahuila) s-a descoperit o fosilă asemănătoare cu Phytolacca aparţinând din Cretacicul Superior (Cretacicul Târziu).
Florile: sunt de culoare albe-roz sau purpuriu, se dezvoltă în grupuri alungite numite raceme, apar la începutul verii şi continuă până la începutul toamnei. Specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi organe feminine). Inflorescenţele plantei sunt iniţial erecte apoi cu creşterea în dimensiune se indoaie în jos.
Fructele: sunt mici, unice, sferice pe fiecare paniculă, strălucitoare, zemoase, bobiţele imature sunt verzi devenind albe apoi roşii sau violet-negricioase. Fructele devin mature din luna septembrie până în luna noiembrie.
Frunzele: sunt verzi în formă lanceolată sau ovată cu baza rotunjită care se termină cu un vârf lung şi ascuţit (acuminat) iar tulpina este roşietică.
Rădăcina: este mare şi albă, creşte adânc şi se răspândeşte orizontal.
Cuvântul cârmâz mai înseamnă şi materie colorantă roşie extrasă din fructele de cârmâz sau din gogoşile rotunde (coşenilă) şi roşii a unei insecte care trăieşte pe stejar, originară din Mexic (Coccinilla).
Substanţe: compuşii toxici ale plantei: saponine triterpenice, fitolaccatoxina, fitolaccina alcaloidă, histamine, acid oxalic, mai conţine: proteine, grăsimi, fibre dietetice, vitamine, minerale, amidon, rezine, tanin, fructoză.
Utilizare: rădăcina plantei era folosită de vechii amerindieni dar şi de coloniştii englezi ca remediu analgezic, laxativ, vomitiv, sub formă de cataplasmă la tratarea afecţiunilor pielii, artrită, vânătăi, dureri reumatice. Era un remediu eficient în infecţiile căilor respiratorii superioare ajutând la eliminarea catarului, util în amigdalită, oreion, laringită, reumatism, mastită (inflamarea glandei mamare). Era utilizat în special pentru bolile legate de sistemul imunitar compromis, planta conţine agenţi inflamatori puternici, proteine antivirale şi substanţe care afectează diviziunea celulară astfel în prezent este investigată în homeopatie ca un potenţial medicament anti-SIDA.
Alte utilizări: fructele erau folosite in trecut la vopsirea alimentelor sau a materialelor textile. În oraşele din sudul Americii frunzele şi tulpinile plantelor tinere se consumă doar prin fierbere peste 20 minute, de două ori sau mai multe ori prin apă scursă şi înlocuită de fiecare dată sau sub formă de salată împreună cu ceapa sălbatică numită poke salad.
Avertizare: rădăcina este otrăvitoare la fel ca frunzele şi tulpinile mature. Planta devine mai toxică odată cu maturitatea cu excepţia bobiţelor care sunt periculoase chiar şi în timp ce sunt verzi. Deoarece sucul de bobiţe poate fi absorbit chiar şi prin piele trebuie avitat strivirea fructelor cu mâinile neprotejate. Ingerată în cantităţi mari planta provoacă transpiraţii, arsuri la nivelul gurii şi gâtului, gastrită severă, vărsături, diaree sângeroasă, vedere înţeţoşată până la inconştienţă.
Planta poate fi confundată cu Phytolacca acinosa (indian pokeweed, rainbow pokeweed) care are inflorescenţa erectă, Phytolacca latbenia (Rivina humilis), Phytolacca polyandra (chinese pokeweed, ink berry) .
Phytolacca acinosa
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
