Face parte din Familia Cactaceae (Cactacee) este o plantă perenă, înaltă până la 3-5 m, originară din America Centrală. Planta creşte în regiunile cu ierni blânde, cu vreme uscată prelungită urmată de veri fierbinţi. Cu ploi ocazionale şi umiditate relativ scăzută, este sensibilă la solul salin. Este cultivată în Mexic care este principalul cultivator mondial dar şi de Argentina, Chile, Spania, Italia, Israel. I se mai spune şi nopal, chumbo, prickly pear, paddle cactus, tuna, sabra, fico d’India, figa de moro, figumorisca, higos chumbos, frangosyka, babutsa, bajtar tax-xewk, barbary fig, indian fig opuntia, fig opuntia, indian fig.
Sinonime: Opuntia decumana, Opuntia amyclaea, Opuntia hispanica, Opuntia cordobensis, Opuntia ficus barbarica, Opuntia gymnocarpa, Opuntia maxima, Opuntia megacantha, Opuntia paraguaensis, Cactus decumanus, Nopal.
În anul 1773 botanistul suedez Carl Linnaeus a fost cel care a situat toate speciile de cactus cunoscute de el, într-un singur gen Cactus. În anul 1774 botanistul scoţian Philip Miller (în anul 1733 a trimis seminţe de bumbac pentru prima dată în America de Nord– în viitorul stat american Georgia), le-a împărţit în mai multe genuri inclusiv Opuntia.
Planta hibridizează uşor între specii de aceea este dificilă clasificarea de gen. Cactusul este poliploidă (creşte mult în dimensiuni având numărul crescut de cromozomi faţă de numărul obişnuit), hermafrodită (are organe de reproducere masculine cât şi feminine pe acelaşi individ) şi autogamă (se reproduce prin polenul produs în aceeaşi floare). Există şi soiuri lipsite de seminţe (partenocarpie). În lume există peste 2000 de specii de cactuşi, au fost aduşi în Europa de către spanioli la sfârşitul sec. al XV-lea.
Florile: după 1-2 ani planta începe să înflorească, acestea sunt în formă de cupă, de culoare alb, galben sau roşu, cu diametrul de până la 8 cm, apar la sfârşitul lunii mai până la începutul verii.
Fructele: culoarea variază de la verde-pal până la roşu intens, au forma ovală, lungi de până la 10 cm, cu coaja groasă prevăzută cu peri scurţi şi fini numite glochide. Pulpa fructului variază la culoare putând fi roşie, galbenă, roz, mov, conţine mici seminţe. Fructele devin mature din luna august până în luna octombrie. Are gustul de pepene verde sau zmeură şi are un parfum de castravete.
Tulpina: este împărţită în segmente sau organe verzi, aplatizate, înguste, eliptice, numite cladode care înlocuiesc frunzele, acoperite de o ceară albăstruie, trunchiul este gros, suculent şi lemnos acoperit de spini albi şi lungi de până la 2,5 cm.
Beneficiile fructelor de cactus: acestea sunt bogate în vitamine, minerale şi fibre având numeroase beneficii asupra organismului: previne cancerul (conţine fitoalbumine cu proprităţi antioxidante), întăreşte sistemul imunitar, protejează sistemul digestiv, sistemul circulator, ajută la reducerea colesterolului din organism, scade riscul de diabet. Este un fruct nutritiv cu un aport mic de calorii. Seminţele sunt folosite pentru făină în bucătăria mexicană.
Fructele de cactus sunt prevazute cu spini mici pe pielea exterioară care pot fi îndepărtaţi cu ajutorul unui jet puternic de apă. Dacă stratul exterior nu este îndepărtat corespunzător spinii mici pot fi ingeraţi provocând disconfort la nivelul gâtului, limbii şi buzelor. Florile şi sucul acestei plante au proprietăţi antispastice, astringente, diuretice. În bucătăriile din Mexic sunt folosite atât fructele cât şi planta tânără. În Africa- Maroc planta este folosită ca furaj. Sunt consumate proaspete sau preparate în gemuri, siropuri, sucuri sau chiar alcool.
În medicina tradiţională mexicană sucul şi pulpa tulpinii sunt considerate tratamente pentru răni, inflamaţia tractului digestiv şi urinar, ajutor în prevenirea sau încetinirea diabetului, a obezităţii, a bolilor cardiovasculare, a sindromului metabolic (hipertensiune arterială, toleranţă scăzută la glucoză, obezitate), a unor tipuri de cancer. În Mexic tijele tinere (napolitos) sunt copate la grătar ca şi garnitură, folosite la prepararea supelor sau a salatelor dar şi la prepararea unui vin numit Colonche.
Alte utilizări: cactusul joacă rolul de plantă-gazdă pentru creşterea unei specii de purici (Dactylopius coccus) din care se obţine carminul un pigment natural roşu scump folosit ca şi colorant alimentar dar şi pentru produse cosmetice.
Avertizare: este contraindicat femeilor gravide şi celor care alăptează.
Ştiaţi că:
– stema Mexicului înfăţişează un vultur auriu mexican aflat pe un cactus Opuntia ţinând un şarpe cu clopoţei? Stema este inspirată de o legendă aztecă în căutarea unui semn divin pe care l-ar fi interpretat ca indicând locul exact al construirii oraşului-stat care ulterior a devenit capitala Imperiului aztec- Tenochtitlan;
– cei mai mici cactuşi sunt Blossfeldia liliputana care are în diametru aproximativ 1 cm?
– cactuşii mai sunt numiţi şi „cămilele verzi” datorită cantităţii mari de apă pe care o înmagazinează?
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
