Face parte din Familia Primulaceae (Primulacee), este o plantă sempervirescentă (îşi menţine frunzele verzi în toate anotimpurile) perenă înaltă până la 25 cm, este originară din Europa şi Asia de Vest, poate creşte în soluri foarte alcaline, preferă solul umed, se găseşte pe câmpuri deschise, pe pajişti, dune de coastă, creste stâncoase, i se mai spune şi cizma cucului, urechea ursului, primulă, aggula, aglică, clopoţel, ţâţa oii, ţâţa vacii, talpa gâştei, luminiţă de seară, cupe de zână, planta Sf. Petru, Petrella, cowslip, common cowslip, cowslip primrose,
Sinonime: Primula officinalis;
Subspecie: Primula veris macrocalyx;
Numele speciei „veris” provine din latină fiind forma genitivă a cuvântului „ver” care înseamnă „de primăvară” cu referire la anotimpul când planta înfloreşte. Cuprinde aproximativ 400 de specii iar unele dintre ele sunt chiar cultivate în grădină datorită florilor viu colorate;
Această specie hibridizează frecvent cu alte primule cum ar fi Primula vulgaris pentru a forma Primula polyantha care este adesea confundată cu adevarata Primula elatior (ciuboţica cucului de munte) o plantă mult mai rară;
Florile: sunt de culoare galben-intens, prevăzute cu puncte roşii în interiorul florii, dispuse în ciorchini de 10-30 flori pe o singură tulpină, înfloreşte din luna aprilie până în luna mai, specia este hermafrodită, polenizată de albine, planta este autofertilă, florile sunt recoltate vara şi se pot folosi proaspete sau uscate, plantele cu flori roşii sau portocalii apar rar în urma polenizării încrucişate cu alte primule;
Frunzele: sunt de culoare verde-deschis, în formă de limbă (ovoidale alungite) dispuse alternativ, au lungimea de 5-15cm şi lăţimea de 2-6cm, cu suprafaţa încreţită şi marginea ondulată, formează pe sol o rozetă bazală;
Substanţe: glicozide fenolice, saponine triterpenice (cu efect expectorant), salicilaţi (cu efect antiinflamator, antifebril), flavonoizi, carotenoide;
Utilizare: toată planta este folosită în scop terapeutic (florile, frunzele, rădăcina), a fost folosită încă din Evul Mediu pentru tratamentul durerilor de cap, este utilizată pentru tratarea afecţiunilor ce implică spasme, crampe, dureri reumatice, paralizie, util în tuse cronică (cu rol expectorant), bronşită, laringită, gripă, ameliorarea insomniei, afecţiuni renale, florile sunt antispastice şi sedative recomandate în astm şi afecţiuni alergice, uleiul din macerarea florilor are efect asupra echimozelor (vânătăilor), rădăcina poate fi recoltată primăvara sau toamna, este uşor diuretică, antireumatică şi încetineşte coagularea sângelui;
Se poate utiliza sub formă de: ceai, tinctură, decoct, vin, sirop, ulei, unguent;
Alte utilizări: din florile acestei plante se poate prepara vin cu proprietăţi sedative, frunzele tinere se pot folosi la salate sau fierte in diferite supe;
Avertizare: este contraindicat în sarcină şi alăptare, rădăcina plantei nu trebuie consumată împreună cu aspirina deoarece aceasta conţine salicilaţi, consumată în exces planta are efecte toxice şi poate provoca greaţă, vărsături, tulburări de stomac, persoanele care suferă de boli ale tractului gastrointestinal nu ar trebui să consume rădăcina plantei deoarece are efect iritant asupra membranelor mucoasei, este contraindicată şi peroanelor care iau tratament anticoagulante.
A nu se confunda cu:
Primula vulgaris (polyantha)
Primula elatior (ciuboţica cucului de munte)
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
