Face parte din Familia Rutaceae (Rutacee), este un arbust aromatic (parfum de lămâie), spinos, înalt până la 3 metri, se găseşte pe dealurile stâncoase, faleze, poieni, maluri de pârâuri, râpe umede, păduri deschise, preferă solul umed, iubeşte soarele, poate tolera solurile sărace, îşi are originea în America de Nord, i se mai spune şi copacul durerilor de dinţi, common prickly ash, northern pricklyash, toothache tree, yellow wood;
Frasinul spinos american a fost descoperit de botanistul, horticultorul şi exploratorul american John Bartram, în călătoriile sale de colectare a plantelor, după reţeta şi numele acestuia a fost concepută o băutură apărută în Philadelphia, numită Bartram’s Bitters, planta a fost descrisă pentru prima dată de botanistul englez de origine scoţiană Philip Miller în anul 1768, în cea de-a VIII-a ediţie a Dicţionarului său Gardeners (The Gardeners Dictionary);
Numele de gen Zanthoxylum provine din cuvintele greceşti „xanthos” care înseamnă „galben” şi „xylon” care înseamnă „lemn”, cu referire la lemnul care este de culoare maro-deschis sau galben intens;
Sinonime: Zanthoxylum ramiflorum, Zanthoxylum parvum, Zanthoxylum mite, Zanthoxylum fraxinifolium, Zanthoxylum fraxineum, Zanthoxylum clava-herculis var. americanum, Zanthoxylum americanum f. armatius, Thylax fraxineum, Mioptrila odorata;
Specii similare: Robinia pseudoacacia, Gleditsia triacanthos, Zanthoxylum clava-herculis (Hercules club, southern prickly ash);
Florile: sunt dispuse în mici ciorchini axilari de-a lungul ramurilor, de culoare galben-verzui, parfumate, înfloreşte din luna aprilie până în luna mai, înainte ca frunzele să se extindă complet, florile sunt unisexuate (cele mascule se află pe o plantă şi cele femele pe altă plantă), urmate de fructe mici de culoare verde care se transformă toamna într-o culoare brun-roşiatic, fiecare fruct conţine o singură sămânţă uleioasă neagră;
Frunzele: sunt compuse, ovale, impare, fiecare cu câte 5-11 frunzuliţe, de culoare verde-închis, acestea conţin glande de ulei aromat prin zdrobire emană un miros plăcut de lămâie, ramurile cenuşii şi frunzele sunt prevăzute cu spini ascuţiţi, frunzele toamna capătă o culoare galbenă;
Substanţe: toate părţile plantei dar mai ales scoarţa şi rădăcina conţin o substanţă numită xantoxilina (ulei amar aromat);
Utilizare: vechii băştinaşi americani mestecau fructele acestei plante pentru alinarea durerilor de dinţi, producând un efect de amorţire, aceştia pregăteau o varietate de decocturi medicinale pentru diferite afecţiuni febră, tuse, mâncărimi ale pielii, gonoree (inflamarea mucoaselor organelor genitale), reumatism, răni externe (ulceraţii ale picioarelor), scoarţa (de culoare maro-închis) şi fructele le foloseau în cazul problemelor digestive, balonărilor, diaree, problemelor circulatorii, pentru afecţiuni dermatologice cronice, extractele de ulei din scoarţă au proprietăţi antifungice şi citotoxice, fructele sunt considerate mai active decât scoarţa şi sunt antispastice, carminative (calmează durerile abdominale şi favorizează evacuarea gazelor intestinale), diuretice, antireumatice, planta este utilizată şi sub formă de ceai, tinctură, unguente;
Alte utilizări: seminţele sunt folosite ca şi condiment, din fructe se prepară parfum;
Avertizare: taninul pe care îl conţine planta poate reduce absorţia fierului intestinal, poate stimula sistemul nervos, ingestia excesivă poate interfera cu terapia anticoagulantă.
