Face parte din Familia Solanaceae (Solanacee), este un arbust veşnic verde (sempervirescent), înalt până la 1,5m, adecvat pentru soluri nisipoase, medii şi argiloase. Preferă solul bine drenat şi umed, nu poate creşte la umbră. Îşi are originea în Europa şi Asia, i se mai spune şi withania, ashwagandha, indian ginseng, poison goseberry, winter cherry, indian winter cherry, medhya rasayan.
Botanistul suedez Carl Linnaeus (este cunoscut sub numele de „tatăl taxonomiei moderne”), a descris pentru prima dată această plantă drept Physalis somnifera în anul 1753. Datorită asemănării proprietăţilor cu Panax ginseng, planta este supranumită „ginseng indian”, aceasta este cultivată în multe regiuni din India, fiind folosită de secole în medicina tradiţională indiană. Numele de „somnifera” în latină înseamnă „inducerea somnului”, cu referire probabil la utilitatea sa asupra anxietăţii şi tulburărilor psihice. Numele „ashwaganda” este o combinaţie a cuvintelor sanscrite „ashva” care înseamnă „cal” şi „ganda” care înseamnă „miros”, cu referire la rădăcina plantei care ar avea „miros puternic asemănător calului”.
Sinonime: Withania kansuensis, Withania microphysalis, Physalis somnifera.
Florile: sunt de culoare galben-verzui, specia este hermafrodită (conţine organe masculine cât şi feminine), urmate de fructe capsulare compartimentate, de culoare roşu-portocaliu când ajung la maturitate (sunt diuretice).
Frunzele: sunt de culoare verde-deschis, acoperite de perişori, alungite, opuse două câte două.
Substanţe: conţine peste 80 de compuşi chimici, în principal alcaloizi: withanine, withananine, somniferine, sominone, somnine, şi steroizi: glucozide sitoinosides, tropine, cuscoigrine, wanhanolides, withaferin.
Utlizare: planta este importantă în medicina tradiţională din Africa şi Asia. Este folosită de secole în medicina ayurvedică (reprezintă sistemul de cunoştinţe medicale indiene) şi autohtonă mai bine de 3000 de ani. În scop terapeutic se foloseşte rădăcina, cu proprietăţi neuroprotectoare, antioxidante, imunomodulatoare, antiinflamatoare. Compuşii săi bioactivi sunt folosiţi în prevenirea şi tratarea unor boli ca artrita, impotenţa, amnezia, anxietatea, depresia, cancer, boli neurodegenerative, boli cardiovasculare, un remediu fortifiant în timpul convalescenţei, util în tulburările de somn. Se folosește sub formă de decoct, infuzie, tinctură. În medicina tradiţională din sudul Africii frunzele sunt folosite sub formă de cataplasmă (pastă de frunze), sau unguente pentru vindecarea rănilor, abceselor, inflamaţii, hemoroizi, sifilis, reumatism.
Rădăcinile care se recoltează toamna şi se usucă pentru utilizare ulterioară, sunt utilizate fie singure, fie în combinaţie cu alte plante medicinale, utilizat ca tonic general pentru a îmbunătăţi starea generală cât şi longevitatea. Se crede că consumul regulat de ashwaganda preîntâmpină bolile, stimulează imunitatea şi îmbunătăţeşte sănătatea generală.
Alte utilizări: seminţele (sunt diuretice şi hipnotice) sunt utilizate şi pentru a închega laptele, pentru a face brânzeturi vegetariene, planta este folosită la obţinerea de tranchilizante, frunzele sunt folosite la respingerea insectelor. Fructele sunt bogate în saponine şi pot fi folosite la fabricarea săpunului.
Avertizare:
– nu se recomandă femeilor însărcinate sau celor care alăptează, copiilor mici;
– trebuie evitat consumul plantei cu alte medicamente (imunosupresoare, somnifere), deoarece poate scădea eficienţa lor;
– planta poate induce dependenţă;
– consumul poate fi intrerupt după 3 luni de administrare, se poate relua după 30 zile;
– se recomandă o anumită prudenţă în utilizarea acestei plante deoarece în exces este toxică.
