Face parte din Familia Ranunculaceae (Ranunculacee), este o plantă perenă înaltă până la 1 metru, creşte prin locurile stâncoase din regiunea alpină la înălţimi de 1000-1200 metri, este originar din Europa, i se mai spune şi iarba-lupului, aconit, moartea-caprei, pălăria-călugărului;
Frunzele: sunt de culoare verde-închis, mari, adânc divizate în 5-7 segmente lobate, netede şi lucioase, aşezate pe un peţiol lung;
Florile: sunt dispuse în formă de ciorchine cu flori de culoare albastru-închis sau violet şi înfloresc în perioada lunilor iunie-septembrie, în timpul înfloririi omagul dă naştere la tuberculi tineri din care se vor dezvolta plante noi;
Fructele: conţin seminţe păroase cu muchii aripate;
Rădăcina: este sub formă de tuberculi fusiformi, de aproximativ 3 centimetri iar lungimea până la 8 centimetri, din care porneşte tulpina şi numeroase rădăcini subţiri;
Utilizare: în scop fitoterapeutic se utilizează tuberii tineri, frunzele şi părţile aeriene, care se recoltează la începutul înfloririi;
Proprietăţi: planta conţine alcaloizi chimici: aconitină (este un neurotoxin puternic- provoacă inhibiţia centrilor nervoşi), mesaconitină, hipaconitină şi jesaconitină care sunt foarte toxici;
Indicaţii terapeutice: este utilizat ca plantă medicinală numai cu avizul medicului specialist, cu efecte benefice în tuse convulsivă, laringite, bronşite, pneumonii, febră, nevralgii, gută, şciatică, are proprietăţi analgezice şi antiinflamatorii fiind folosit ca şi ingredient în anumite ingrediente naturiste benefice ăn afecţiunile psihice şi fizice cauzate de stres.
Omagul-albastru este o plantă foarte otrăvitoare , care în trecut era folosită la prepararea otrăvii pentru vârfurile de săgeţi, dar probabil şi pentru a omorî animalele de pradă, după cum lasa să se înşeleagă unele denumiri populare, precum moartea-caprei, iarba-lupului.
Datorită toxicităţii sale, planta este foarte rar folosită în terapia populară, dar şi atunci numai în cazuri excepţionale. Excepţie fac remediile homeopatice din această plantă, folosite la tratarea gripei sau febrei.
Otrăvirea:
Persoanele care iau accidental o doză prea mare din medicamentele ce conţin această plantă, pot surveni animite simptome foarte neplăcute: tulburări de vedere, senzaţie de furnicături la nivelul pielii şi mai ales pe faţă, stare de frig în tot corpul, zgomot în urechi, slăbiciune cardiacă, vărsături, diaree, strângerea gâtului ce poate cauza moartea prin asfixie la jumătatea de oră după intoxicaţie;
Otrăvirea,poate surveni după ce aţi luat frunzele fără a purta mănuşi, toxina aconitinei este absorbită cu uşurinţă prin piele: amorţire în punctul de absorţie care se vor extinde în braţ până la umăr, după care inima va începe să fie afectată.
Tratament de susţinere: decontaminarea gastrointestinală cu cărbune activat, dacă este administrat în decurs de o oră de la ingestie. Ca şi tratament fiziologic este atropina pentru a trata bradicardia.
Atenţionări: Pentru faptul că este o plantă foarte otrăvitoare, nu este recomandat să o recoltăm şi să o preparăm acasă, ceaiul, tinctura, unguentele se pot achiziţiona din magazinele naturiste (doar produse finite homeopate);
Persoanele care suferă cu inima nu trebuie să folosească preparate din plană;
Nu trebuie depăşite dozajele din prospect, supradozajul poate duce la otrăvire şi chiar la deces;
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
