Face parte din Familia Ericaceae (Ericacee), este o plantă perenă, un arbust mic, înalt până la 50 cm, creşte în regiunile alpine la altitudini de 2000-2500 m, prin păduri de conifere, pajişti montane, pe versanţii umbriţi şi umezi, pe stânci, pe soluri silicoase, sunt de obicei cultivate disponibile pe scară largă comercial, creşte pe soluri bine drenate, nisipoase, umede şi foarte acide, îşi are originea în Europa, Asia şi America de Nord, i se mai apune şi afin negru, afin de munte, afene, asine, coacăz, merişor de munte, pomuşoară, common bilberry, blue whortleberry, wimberry, blueberries.
Sinonime: Myrtillus silvaticus, Myrtillus niger, Vaccinium oreophilum, Vitis-idaea myrtillus.
Florile: sunt de culoare verzui-roşietice, albe sau roz cu petalele unite sub formă de clopoţel, dispuse câte 1-2 la baza axilelor frunzelor, înfloreşte în lunile mai-iunie, specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine), este polenizată de albine, planta este autofertilă.
Fructele: sunt comestibile numite afine de culoare albastru-brumăriu, de formă rotundă, uşor turtite, de 5-9 mm în diametru, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrişor, cu carnea albă sau translucidă, uşor parfumată, cu multe seminţe.
Frunzele: sunt verzi, mici, ovale, cu marginile dinţate, de culoare verde, spre toamnă frunzele îşi schimbă culoarea în roşu-portocaliu.
Substanţe: fructoză, fibre, vitamine: A, C, B1, B2, tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină, pectine, acid citric, acid elagic, acid malic, acid oxalic, acid succinic, acid lactic, antioxidanţi- antocianine (pigmenţi vacuolari solubili în apă, care în funcţie de pH, pot avea culorile albastru, violet sau roşu), resveratrol, săruri minerale: calciu, potasiu, sodiu, magneziu, seleniu, zinc, fier, flavonoli (quercetină, catechine).
Utilizare: în scop medicinal se folosesc frunzele, ramurile care se recoltează în luna mai-septembrie şi fructele care re recoltează în luna iulie-septembrie, cu proprietăţi astringente datorită taninului, cu efecte antibacteriene, efecte neuroprotectoare, util în tratarea gingivitei, faringite, împotriva varicelor, hemoroizilor, fragilitate capilară, ajutor împotriva cancerului, tulburări oculare, dureri de gât, diabet (scade zahărul din sânge), enterocolită, gută (artrită inflamatorie acută), parazitoze intestinale, uremie, infecţii urinare, util în diaree (când fructul este uscat), scorbut (este o boală care apare din cauza aportului insuficient de vitamina C), afecţiuni dermatologice, cu efect de absorţie a radiaţiilor UV, tulburări circulatorii periferice, infecţii gastrointestinale, util în cazul pierderilor de memorie, în afecţiuni cardiovasculare, fructul proaspăt are un afect uşor laxativ asupra organismului, sub formă de infuzie, decoct, tinctură, comprese (suc proaspăt pentru tenul cu acnee).
Alte utilizări: din fructe se obţine o băutură alcoolică numită afinată, se foloseseşte la prepararea diferitelor dulciuri, dulceată, suc de fructe, din frunze şi fructe se obţine un colorant verde util în colorarea ţesăturilor, din fructe se obţine un colorant albastru sau negru aceasta poate fi folosită cerneală.
Avertizare: conţinutul ridicat de tanin poate provoca afecţiuni digestive, evitaţi utilizarea prelungită sau utilizarea exagerată.
Ştiaţi că:
– praful alb de pe afine acţionează ca un conservant, ca să ţină mai mult în frigider nu le spăla pentru a nu îndepărta praful alb astfel se vor strica mai repede?
– din afin se produce şi miere, care este închisă la culoare ce se vinde scump datorită proprietăţilor terapeutice pe care le are?
– există aproximativ 30 specii diferite de afine, care cresc în diferite regiuni.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
