Face parte din Familia Fabaceae, Leguminosae (Fabacee, Leguminoase), este un arbust înalt până la 1,2 m, verde în tot timpul anului (sempervirescent), este plantat ca şi gard viu, preferă solul neutru spre uşor acid, dar se dezvoltă în aproape orice tip de sol atâta timp cât este poziţionată la soare, este o plantă extrem de dură şi rezistentă, supravieţuieşte la temperaturi de -20 grade, poate trăi aproximativ 30 de ani, îşi are originea în Europa (Marea Britanie), i se mai spune şi ginistrul de Anglia, floarea speranţei, orz sălbatic, gorse, common gorse, furze, whin, prickly broom;
Subspecii: Ulex europaeus Rothmaler, Ulex latebracteatus Rothmaler, Ulex borealis Rothmaler;
Sinonime: Ulex vernalis, Ulex strictus, Ulex major, Ulex opistholepis, Ulex hibernicus, Ulex floridus, Ulex compositus, Ulex armoricanus;
Florile: de culoare galbenă, solitare, parfumate (aromă de nucă de cocos), de 1-2 cm lungime, se dezvoltă în axilele frunzelor, au o structură tipică de flori de mazăre, sunt hermafrodite (are organe masculine cât şi feminine) polenizate de insecte, înfloresc pe tot parcursul anului, urmate de fructe sub formă de păstaie maro de 2 cm care conţine 2-3 seminţe negricioase, acestea rămân viabile timp de 30 de ani;
Frunzele: sunt foarte ascuţite, modificate sub formă de ace verzi (aciculare-asemănătoare spinilor), de 1-3 cm lungime, răsadurile tinere produc frunze normale în primele luni, acestea fiind trifoliate, mici, asemănătoare cu frunza de trifoi, formează adesea crenguţe dense verzi şi impenetrabile cu spinii ei vicioşi, cu vârsta devin brune;
Înmulţirea: se face prin seminţe ideal la sfârşitul iernii începutul primăverii, procesul de germinare durează 2 săptămâni, locul trebuie ales bine deoarece plantei nu-i place să fie relocată (este intolerantă la tulburarea rădăcinei), iubeşte soarele, se aprinde uşor datorită spinilor uscaţi, este rezistentă la încendiile de vară, numeroase seminţe rămase în pământ se dezvoltă odată cu venirea primăverii şi înlocuiesc planta moartă;
Utilizare: florile plantei se folosesc în terapia florală pentru tratarea stărilor depresive, util în tratamentul icterului, scarlatinei la copii, seminţele sunt astringente folosite în diaree, esenţele de flori şi alte extracte de plantă sunt folosite ca tratamente medicale alternative şi remedii homeopatice;
Alte utilizări: din flori şi rădăcină se obţine un colorant de culoare galbenă, este considerată o sursă importantă de polen pentru albine, mugurii de flori sunt muraţi în oţet şi apoi folosiţi în salate ca şi capere (Capparis spinosa), florile pot fi mâncate crude sau se face ceai (infuzie), apa în care au fost înmuiate seminţele se poate folosi ca pesticid împotriva puricilor, cenuşa din plantă conţine potasiu şi poate fi folosit la fabricarea săpunului dar şi ca îngrăsământ excelent, este o cultură potenţială de nutreţ pentru căprioare şi iepuraşi, în unele locuri este văzută ca o cultură asistentă pentru regenerarea pădurilor native (hrăneşte solul cu azot), este plantat pentru stabilizarea solului nisipos, susţinerea malurilor rutiere pe soluri sărace;
Avertizare: florile nu se consumă în cantităţi exagerate deoarece acestea conţin alcaloizi uşor toxici, păstăile cu seminţe nu sunt comestibile şi sunt mult mai toxici.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
