Face parte din Familia Amaryllidaceae (Amarilidacee), este o plantă perenă, erbacee, înaltă până la 15cm. Este cultivată în grădini dar este întâlnită şi crescând sălbatic de la păduri, poiană şi pajişti umede bogate în humus, până la câmpie ajungând la 2000 metri altitudine. Îşi are originile în Europa, i se mai spune şi aişor, clopoţel, primăvăriţă, snowdrop, common snowdrop.
Numele „Galanthus” provine din limba greacă, „gala” înseamnă „lapte” şi „anthos” înseamnă „floare”. Numele de Galanthus a fost dat de „părintele taxonomiei”, suedezul Carl Linnaeus în anul 1735, el a descris planta în cartea lui Species Plantarum (Specia Plantelor), publicată în anul 1753. Epitetul „nivalis” înseamnă „zăpadă”, referindu-se la floarea asemănătoare zăpezii, fie la înflorirea timpurie a plantei.
Sinonime: Galanthus alexandri, Galanthus imperati, Galanthus melvillei, Galanthus montanus, Galanthus scharlokii, Galanthus umbricus, Chianthemum nivale;
Florile: sunt albe, hermafrodite, au un număr de 6 petale, cele trei exterioare fiind mai mari decât cele interioare şi apare câte una la fiecare bulb, sunt în formă de clopoţei. Cele interioare prezintă în interior pete verzui-gălbui, înfloreşte din luna ianuarie până în luna martie, este polenizată de albine dar uneori are loc auto-polenizarea.
Frunzele: sunt netede, lungi şi subţiri de culoare verde-închis.
Tulpina: este erectă cu două frunze liniare.
Bulbul: este globulos, acoperit cu tunici brune sau negre.
Substanţe: galantamina sau licorina are un efect semnificativ ca inhibitor al acetilcolinesterazei, cu efect stimulator asupra funcţiei celulelor musculare sau nervoase. O altă substanţă care are acţiune farmacologică este o lectină: GNA- Galanthus nivalis aglutinină cu funcţii biologice ca antitumorale, antivirale, antifungice, datorită acestei lectine poate fi utilizat şi împotriva dăunătorilor: fluturi, molii, gândaci, afide.
Înmulţirea: se face prin bulbi, prin diviziune când planta este matură sau prin seminţe, bulbii trebuie să fie sădiţi la 10cm adâncime, la sfârşitul verii, în pământ fertilizat, iar atunci când doriţi să îi mutaţi aşteptaţi până ce florile se ofilesc, după care îi puteţi scoate din pământ.
Utilizare: floarea este eroul nenumăratelor legende şi tradiţii populare, este şi obiectul multor poezii şi piese de muzică. Se spune că pe vremuri ghiocelul era folosit pentru stimularea ciclului menstrual, ceea ce astăzi nu se mai obişnuieşte, poate provoca avort în primele etape ale sarcinii, este utlizat şi împotriva epilepsiei, problemelor neurologice, neuromusculare, utilizată şi în tratamentul bolii Alzheimer. Poate acţiona ca antidot contra otrăvurilor, în Rusia a fost folosit ca medicament contra blocurilor neuromusculare şi diferite boli neurologice cum ar fi miastenia gravis (boală autoimună neuromusculară de lungă durată ce duce la diferite grade de slăbiciune a muşchilor scheletici), este studiată în ceea ce priveşte activitatea sa potenţială împotriva virusului HIV.
Avertizare: ghiocelul conține un compus chimic toxic numit galantamină iar cele mai toxice părți ale plantei sunt frunzele și florile, care conțin o concentrație mai mare de galantamină decât bulbul. Consumul de frunze sau flori de ghiocel poate cauza simptome de intoxicație, cum ar fi greață, vărsături, diaree, slăbiciune musculară, tremurături și convulsii. De aceea, este important să se evite consumul plantei și să se ia măsuri de precauție atunci când se manipulează plantele de ghiocel. Trebuie să fie păstrat departe de copii și animale de companie, care ar putea să îl consume accidental.
Ştiaţi că:
– ghioceii sunt primele flori care apar, fiind „vestitorii primăverii”, sunt asociaţi rezistenţei şi curajului deoarece „îndură” asprimea iernii şi prevestesc vremea bună ce va urma să vină;
– la prima vedere, toţi ghioceii par identici dar există mai mult de 100 de specii şi varietăţi, cu flori simple sau duble, şi diferite culori;
Leucojum aestivum
– nu trebuie confundaţi cu alte plante asemănătoare Leucojum vernum (luşca, spring snowflakes), Leucojum aestivum, (ghiocelul bogat, ghiocel de baltă, crin Loddon, summer snowflakes), acestea sunt mult mai mari şi au toate cele şase petale de aceeaşi mărime;
Leucojum vernum
– există o specie de ghiocel ocrotit prin lege şi anume Galanthus plicatus (Ghiocelul cu frunze îndoite, Ghiocelul din Crimea, Pleated snowdrop), are frunzele curbate spre interior, se află în nordul Dobrogei, în pădurea Babadag. Este rar întâlnit în grădinile și parcurile publice, iar colecționarii de flori rare plătesc sume mari pentru a-l achiziționa. Este important de menționat că această specie de ghiocel este protejată prin lege în multe țări, deoarece este în pericol de dispariție din cauza distrugerii habitatului natural și a colectării ilegale.
Galanthus plicatus
– istoria ghiocelului datează de câteva milenii, în urmă cu aproximativ 3000 de ani, poetul grec Homer în „Odiseea”, scrie că zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly (Galanthus nivalis), care l-a protejat pe Ulise de otrăvurile vrăjitoarei Circe;
– se spune că ghiocelul simbolizează speranţa, prietenia, inocenţa, puritatea iar multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori frumoase;
– cel mai scump ghiocel, este o varietate rară, cu corola aurie şi petalele care prezintă în interior pete galbene, apărută în urmă cu câţiva ani în Scoţia, un bulb de ghiocel a costat aproximativ 870 euro, numit Galanthus woronowii „Elisabeth Harrison”;
– se spune despre ghiocel că este prima floare de pe pământ datorită unei legende care povesteşte că atunci când Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai era iarnă iar pământul era acoperit de zăpadă şi pe măsură ce Eva înainta prin zăpadă, a început să îngheţe şi să plângă amintindu-şi despre frumuseţile din Grădina Paradisului şi atunci din zăpadă au apărut ghioceii;
– În cultura populară, ghioceii sunt adesea considerați o floare magică. Se spune că aceștia aduc noroc și fericire, și că dacă îi găsești într-un loc unde nu te aștepți, este un semn că te va ajuta destinul;
– Ghiocelul conține compuși chimici care pot fi folosiți în medicină. De exemplu, un compus numit galantamină, care se găsește în ghiocei, este folosit în tratamentul Alzheimerului și al altor boli neurodegenerative.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
