Face parte din Familia Polygonaceae (Poligonacee), este o plantă perenă, înaltă până la 60 cm, îşi are originile în Asia, preferă solurile nisipoase uscate, este cultivată ca plantă alimentară, fără a fi nevoie de îngrăşăminte, pentru seminţele sale asemănătoare cerealelor, este rezistentă la condiţii climatice mai dificile, este sensibilă la îngheţ, dar sunt rezistente la boli şi insecte, i se mai spune şi grâu negru, grâu de fag, hrişca comună, beech wheat, buckwheat, common buckwheat, grano saraceno;
Istoria începe în China unde au fost găsite rămăşiţe de plantă, în jurul anului 2600 î.e.n., a fost una dintre cele mai timpurii culturi introduse de europeni în America de Nord, în Europa prin secolul al XI-lea, hrişca este răspândită de triburile migratoare de mongoli şi turci, în India făina de hrişcă este cunoscută sub numele de kuttu ka atta, şi este asociată cultural cu festivalul Navaratri, legată şi de zilele de post hindus, în aceste zile se consumă doar produse facute din hrişcă;
Sinonime: Polygonum fagopyrum, Fagopyrum cereale, Fagopyrum dryandrii, Fagopyrum emarginatum, Fagopyrum fagopyrum, Fagopyrum polygonum, Fagopyrum sagittatum, Fagopyrum sarracenicum, Fagopyrum vulgare, Polygorum emarginatum;
Florile: sunt aşezate în foarmă de spic, cu cinci petale, de culoare albă, dar pot fi şi roz sau galben, înfloreşte în lunile iulie- septembrie, este meliferă– are flori cu mult nectar şi polen din care albinele produc miere de culoare brună şi parfumată;
Seminţele: sunt triunghiulare, de culoare verde-deschis, ele devin mature dar neregulat pe o perioadă de câteva săptămâni, astfel încât este dificil de recoltat, atunci când cea mai mare parte aprox. 75% este matură şi majoritatea frunzelor au îngălbenit atunci se poate recolta, ele au o uşoară aromă de nucă, este similară cu seminţele de floarea soarelui, cu o singură sămânţă în interior;
Frunzele: au vârful ascuţit, sub formă de săgeată sau triunghiulare, de 2-5 cm lungime;
Tulpina: este dreaptă şi uşor ramificată, de culoare verde- roşiatic;
Substanţe: amidon (amiloză, amilopectină), aminoacizi esenţiali: lizina, niacină, cistină, histidină, arginină, fagopirină, treonina, triptofanul, minerale: magneziu, mangan, fosfor, fier, zinc, seleniu, potasiu, rutina– rutozida (substanţă chimică de origine vegetală ce se găseşte în anumite plante, folosită în farmacie ca diuretic, antihemoragic..cu rolul de a fortifica sistemul vascular), calciu, salicilaldehidă (sunt nişte compuşi aromatici care au la bază un nucleu benzenic şi care sunt responsabili pentru „aroma” caracteristică pentru hrişcă), carbohidraţi, fibre, acid folic, vitamina B6, P, E, B1, B2, acizi graşi, lipide, lecitină, acizi organici: maleic, oxalic, citric, melonelic, malic;
Utilizare: hrişca nu este o cereală, ci face parte din categoria pseudocerealelor, se înrudeşte cu rubarba, măcrişul şi stevia creaţă, este un substitut foarte bun pentru cereale, pentru că hrişca nu conţine gluten şi poate fi consumată de persoanele cu tulburări legate de gluten cum ar fi boala celiacă, dermatită herpetiformă, frunzele şi florile se folosesc la afecţiunile circulatorii, reduce permeabilitatea capilară, scade tensiunea arterială, tratarea varicelor, degerăturilor, ajută la inhibarea celulelor formatoare de cancer, protejează celulele împotriva efectelor nocive ale radiaţiilor, utilizată în tratamentul hemoroizilor, boli hepatice, glaucom, hemoragii retiniene, îmbunătăţeşte digestia, rujeolă, scarlatină, ateroscleroză, scade colesterolul, este capabil să ridice nivelul dopaminei (un neurotransmiţător), previne apariţia pietrelor la bilă, preparatele din seminţele de hrişcă au calităţi vasodilatatoare, antiseptice, astringentă, antioxidantă, fotoprotectoare, extern sub formă de cataplasme sau comprese se utilizează în echimoze, edeme, fragilităţi capilare, inflamaţii, ceaiul de flori de hrişcă ajută organismul să-şi revină după ce a fost iradiat cu raze X, eficient şi în tuse cu efect expectorant, util şi în afecţiunile hepatice;
Alte întrebuinţări: făina de hrişcă este considerată un aliment foarte consistent şi printre altele se poate prepara şi aşa numitul lapte de hrişcă administrat celor care au lipsă de calciu în organism, din seminţele de hrişcă se poate prepara o fiertură foarte hrănitoare, asemănătoare colivei, boabele de hrişcă decorticate, au o valoare nutritivă asemănătoare cu cea a orezului, şi este net superioară grâului, în Italia se găseşte pasta proaspătă de hrişcă (pasta di grano saraceno), în Japonia, un rol important îl are fideaua de hrişcă, tăiţeii de hrişcă (soba), ceaiul preparat din hrişca prăjită numit soba-cha, dar şi whisky din hrişcă numit shochu, fiind o băutură distilată produsă încă din secolul al XVI-lea, în Coreea tăiţeii de hrişcă (guksu), au fost făcute pe scară largă, înainte de a fi înlocuite cu cele din grâu, există şi ceaiul preparat din hrişca prăjită numit memil-cha, în ultimii ani hrişca a fost folosită ca substitut pentru alte boabe în berea fără gluten, frunzele de hrişcă se pot folosi crude în salate sau fierte ca spanacul, este folosit şi la obţinerea de colorant albastru din tulpini şi colorant maro din flori, amidonul extras din hrişcă poate fi folosit ca înlocuitor al grăsimilor în alimentele procesate, coaja extrasă de la seminţele de hrişcă poate fi folosită în umplutura pernelor cu scopul de a-i ajuta pe cei alergici la polen, praf, pene;
Hrişca se recomandă a fi păstrată în vase închise ermetic, în locuri răcoroase şi ferite de lumină, fără a conţine urme de umezeală, făina de hrişcă păstrată în frigider în vase închise ermetic, boabele de hrişcă crude au culoarea bej-verzui, iar cele coapte au culoarea bej-maroniu;
Avertisment: seminţele de hrişcă sunt considerate unul dintre cei mai importanţi alergeni alimentari, aceasta conţine fagopirine fototoxice fluorescente şi trebuie consumate în cantităţi normale, fagoprismul (fenomenul de fotosensibilizare a pielii), poate apărea la persoanele cu diete bazate pe consumul mare de hrişcă, dar şi după consumul de miere de hrişcă, la persoanele care au pielea foarte albă, simptomele pot include inflamaţia pielii în zonele expuse la soare, sensibilitate la frig, furnicături sau amorţeală la nivelul mâinilor, dar poate afecta deasemenea şi animalele hrănite în exces cu nutreţ verde de hrişcă.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
