Face parte din Familia Asteraceae/Compositae (Asteracee), este o plantă perenă, înaltă până la 50 cm, este tolerantă la căldură, umiditate, secetă şi soluri sărace, putând fi cultivată aproape oriunde, îşi are originile în America de Nord, i se mai spune şi narrow-leaved purple coneflower, blacksamson echinacea (echinacea neagră);
Numele genului Echinacea a fost dat de botanistul german Conrad Moench, nume care provine de la cuvântul grecesc „echinos”, care înseamnă „arici”, cu referire la conurile centrale spinoase ale florii, şi cuvântul „angustifolia” care înseamnă „frunze înguste”;
Există 9 specii ale genului Echinacea, doar 3 dintre ele sunt de interes medical şi anume: Echinacea purpurea (se cultivă pentru partea aeriană), Echinacea pallida (se cultivă pentru rădăcini) şi Echinacea angustifolia (se cultivă pentru rădăcini);
Sinonime: Brauneria angustifolia;
Florile: au petale lungi, înguste şi orientate în jos, de culoare roz deschis, înfloreşte din luna iunie până în luna septembrie, prezintă conuri centrale spinoase care produc seminţe, de culoare portocaliu închis, specia este hermafrodită şi este polenizată de insecte;
Frunzele: sunt de culoare verde, înguste, lanceolate, de 4-6 cm lungime, ascuţite la vârf şi dinţate;
Tulpinile: sunt rigide, drepte şi păroase;
Rădăcina: este de culoare brun-cenuşie, adesea răsucit;
Utilizare: este utilizată întreaga plantă în special rădăcinile (de la plantele mai mari de 4 ani), şi florile când sunt complet deschise, sub formă de tinctură, infuzie, încă din secolul XX în America, a fost frecvent utilizată pentru a preveni răcelile şi alte infecţii ale tractului respirator şi a muşcăturilor de animale, folosită ca plantă antiinfecţioasă până la apariţia antibioticelor moderne, rădăcina macerată era folosită ca anestezic local, din rădăcină se prepara un antidot special pentru veninul şarpelui cu clopoţei, numit „ulei de şarpe”, astăzi planta este folosită în principal ca stimulent imunitar, pentru a preveni răceala, gripa, şi alte infecţii, cu proprietăţii antiinflamatorii, antiviral, antimicrobiene, antioxidante, hipoglicemice, pentru stimularea regenerării ţesutului, ca adjuvant în tratamentul furunculozei, septicemiei, în dureri de dinţi, arsuri, se găseşte frecvent în preparate combinate cu alte vitamine, plante şi minerale, sub formă de tinctură, sirop, pulbere, creme, loţiuni, apă de gură, paste de dinţi, unguente, produse cosmetice;
Substanţe: alchilamide (aceste fitochimice transmit o senzaţie de furnicături persistente în gură şi stimulează fluxul de salivă, acesta ar fi un semn de bună calitate), polizaharide şi glicoproteine, echinacozidă, derivaţi ai acidului cafeic, ulei volatil, alcaloizi, fitomelanină;
Avertisment:
– nu luaţi echinacea dacă sunteţi alergic la plante înrudite, cum ar fi crizantemele, ochiul-boului, sau rujină, pot apărea reacţii alergice, cum ar fi: reacţii febrile de scurtă dutară, dureri de cap, tulburări gastro-intestinale şi erupţii cutanate;
– femeile însărcinate, mamele care alăptează şi copii sub 5 ani, ar trebui să evite consumul de echinacea;
– atât pentru preparatele de uz intern cât şi pentru uz extern, durata de utilizare nu trebuie să depăşească perioada de 8 săptămâni;
– nu ar trebui să utilizeze planta cei cu boli sistemice progresive, boli autoimune, infecţie HIV, SIDA, boli hematologice, boli hepatice grave.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
