Dahlia coccinea- Dalia

 

Face parte din Familia Astraceae/Compositae (Asteracee), este o plantă perenă, înaltă până la 1,4m, îşi are originea în Mexic, se găseşte în regiunile submontane şi de deal, poate fi plantată în parcuri sau grădini, i se mai spune şi gherghina, leurdină, dalie roşie (red dahlia);

 

Sinonime: Bindes cervantesii, Bidens coccinea, Dahlia acutiflora, Dahlia bidentifolia, Dahlia cervantesii, Dahlia chisholmii, Dahlia coccinea var. gentryi, Dahlia coccinea var. palmeri, Dahlia coccinea var. steyermarkii, Dahlia coronata, Dahlia crocata, Dahlia crocea, Dahlia crocea var. coccinea, Dahlia crocea var. flava, Dahlia frustranea, Dahlia gentryi, Dahlia gracilis, Dahlia jaurezii, Dahlia lutea, Dahlia pinnata var. cervantesii, Dahlia pinnata var. coccinea, Dahlia pinnata var. gracilis, Dahlia popenovii, Georgina cervantesii, Georgina coccinea var. crocea, Georgina coccinea var. flava, Georgina crocata, Georgina frustranea, Georgina frustranea var. coccinea, Georgina crustanea var. crocea, Georgina frustranea var. flava;

 

 

 

Florile: sunt de culoare roşie dar pot fi şi portocalii sau galbene, înfloreşte în luna iunie până în luna octombrie, sunt mari, dispuse singular;

Frunzele: sunt de culoare verde, cu marginile dinţate;

Tulpina: se formează din rădăcini sub forma unor tuberculi alungiţi, aceştia produc o tulpină scurtă, uneori semilemnoasă;

Utilizare: se spune că Aztecii (un trib din regiunea sud-centrală a Mexicului precolumbian, din sec. al XIII-lea), au folosit tuberculul plantei ca sursă de hrană, prin fierbere şi prin macerarea ei (obţinând făină), din care ieşea o pâine foarte nutritivă, se utilizau petalele şi tuberculul pentru tratamentele pielii (erupţii cutanate, infecţii), petalele erau zdrobite şi cu ele se masa pielea pentru a calma înţepăturile de insecte, dalia a fost un simbol solar purtat de Montezuma– a fost ultimul conducător independent al Imperiului Aztec, salatele cu petale de dalie erau foarte apreciate datorită gustului picant şi coloritului atrăgător, , în prezent florile sunt folosite la vopsirea materialelor din fibre naturale, care capătă culoarea galben-aprins;

Proprietăţi: inulină, fructoză, fibre, flavonoizi, buteină, glicozide, eugenol, compuşi de poliacetilenă, lipide, acid malonic, proteine, minerale: fier, cupru, calciu, magneziu, cu proprietăţi antibiotice, antiaterogene (împiedică depunerea de substanţe grase pe pereţii vaselor sangvine);

 

 

Îngrijire: 

 – pentru a evita îngheţul se recomandă scoaterea tuberculilor din pământ, se păstrează circa 15 cm din tulpina ei, se îndepărtează parţial pământul, depozitarea lor în cutii de carton la care se poate adăuga un strat de turbă, în beciuri, magazii, cu temperatura de 5-7 grade Celsius, şi o umiditate relativă a aerului pentru a preveni deshidratarea;

– înmulţirea se face prin divizarea tuberculor, butaşilor şi seminţe, pe la mijlocul lunii mai, când solul are 10-15 grade, pentru a preveni afectarea mugurilor prezenţi pe aceasta, divizarea trebuie făcută cu mare atenţie, pământul să fie foarte bine drenat şi bogat în substanţe nutritive, la care se poate adăuga turbă, puţin gunoi de grajd, şi nisip (pH-ul daliei este între 6,5-7), sau cumpăraţi pământ specific plantelor decorative cu o concentraţie mai mică de azot;

– nu trebuie udată imediat după plantarea tuberculilor, de obicei udarea se face prin picurare, dalia iubeşte spaţiile luminoase unde lumina ajunge direct la ea, pentru o creştere şi o înflorire cât mai bună se recomandă tăieri ale plantei prin ciupirea vârfului de creştere, mai ales celor bogat ramificate, prin copilirea lăstarilor, îndepărtarea bobocilor laterali.

Boli şi dăunători: dalia este sensibilă la viroze- mozaicul daliei, păianjeni, coropişniţe, melci, afide (păduchi), făinare, mucegaiul cenuşiu.

Diversitate: dalia deţine o mare varietate de soiuri, datorită hibridizării mai multor plante, acestea variază de la flori simple la cele bătute, sunt trei grupe principale: dalii cu flori simple, dalii semi-bătute cu două sau mai multe rânduri de petale, şi dalii bătute cu mai multe rânduri de petale, înălţimea acestora variază de la 30 cm, la 1,5 m- 2 m, acoperă aproape tot spectrul cromatic inclusiv tonurile pastelate.

 

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Comentariile sunt închise.