Bama face parte din Familia Malvaceae (Malvacee), mai este denumită şi okra, bamie.
Originară din Africa, are mărimea de până la 2,5 m înălţime, plantă anuală.
Frunzele: au 10-20 cm lungime,şi sunt late, palmate, având 5-7 lobi.
Florile: au un diametru de 4-8 cm, cu 5 petale gălbui, adesea cu o pată roşie la baza fiecărei petale.
Fructul este o capsulă verde, cu puf, având lungimea de 8-20 cm, şi conţine numeroase seminţe.
Cultivare: Se cultivă pentru păstăile sale tinere, păroase, dar şi pentru seminţe, fiind considerate foarte nutritive. Este cultivată în regiunile mai călduroase ale lumii, tropicale şi temperate. Se pot cultiva atât în ghiveci cât şi în gradină, tolerează solurile argiloase, se însămânţează la sfârşitul lunii mai.
Proprietăţi: sărace în calorii, vitamine şi minerale: A, B, C, PP, acid folic, tiamină, calciu, zinc, potasiu, magneziu, beta-caroten, riboflavina, mucilagii, au efect de antioxidant şi antinflamator, seminţele conţin proteine şi grăsimi. Consumul de bame vine în ajutorul cărora sunt suferinzi de traheite, laringite, bronşite, cei cu deranjamente şi infecţii gastro- intestinale.
Utilizare: fructele trebuie recoltate înainte de maturitate pentru că este mai gustos şi mai fraged.
Dăunătorii bamelor: păduchele verde al castraveţilor, al piersicului, omida fructificaţiilor (Helicoverpa armigera), afide.
Bolile bamelor: Verticilioza, Antracnoza, Făinarea etc.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
