Face parte din Familia Grossulariaceae (Grosulariacee), este un arbust fructifer înalt până la 1,5 metri, verde pe timpul verii. Este o plantă de grădină îndrăgită, originar din Europa şi nordul Africii. Creşte la marginea pădurilor mixte, se găseşte în flora spontană în regiunea montană până la cea subalpină. Preferă solul argilos, bine drenat, bogat în substanţe azotate, umed. Se cultivă în regiuni deluroase. Lipsa apei afectează grav cantitatea şi calitatea fructelor. În funcţie de varietate o plantă matură poate da circa 1-4 kg de fructe.
Denumire populară: pomuşoare, coacăz, agrişul european, acriş, fragi de lemn alb, agrişe, strugurii ursului, strugurii domneşti, struguri spinoşi, agriş sălbatic, agrasle, agrazerie, agruţ, aguridă, bische, bobiţă, bolghiţari, coacăţă, cozmete, flocoşele, răşiţă, smirdar, poama de nord, rezachie, gooseberry, european gooseberry.
Sinonime: Ribes grossularia, Grossularia reclinata, Ribes reclinatum, Ribes dubium, Ribes crispum, Ribes caucasicum, Ribes hybridum, Ribes spinosum, Ribes reclinatum, Oxyacanthus uva-crispa, Oxyacanthus sativus, Grossularia spinosa, Grossularia vulgaris.
Subspecii: Ribes uva hunyadensis, Ribes uva uva- crispa, Ribes uva sativum.
Florile: sunt în formă de clopot, mici, verzui sau roşietice, înfloresc în lunile aprilie-mai. Specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine) fiind polenizată de insecte. Planta este autofertilă.
Fructul: cu gust dulce-acrişor, are până la 3 cm în diametru, culoarea este de obicei verzuie dar există variante roşii, galbene, violete, albe, prezintă nervuri evidente. Are formă ovoidală sau chiar sferică, cu multe seminţe, ajunge la maturitate în lunile iunie-august. Agrişul va da roade doar la 3-4 ani de la plantare. Fructele speciilor sălbatice au adesea mai puţin de 1 cm în diametru.
Frunzele: sunt căzătoare, verzi, semicirculare, cu baza triunchiată sau cordată, prezintă 3-5 lobi adânc seraţi, prezintă perişori fini, au diametrul de 2-5 cm.
Tulpina: este erectă dar sub greutatea fructelor se arcuiesc, ramurile sale sunt spinoase. Scoarţa are culoarea cenuşie şi în funcţie de soi prezintă spini sau nu.
Ce substanţe conţin agrişele? antioxidanţi, fibre, proteine, zaharuri, vitaminele: A, B1, B2, C (au un conţinut mai mare de 20 de ori decât portocalele), P, minerale: fier, potasiu, mangan, crom, fosfor, sodiu, calciu, acizi: citric, tartric, malic, cu proprietăţi laxative, diuretice, antibacteriene, astringente, antioxidante.
Utilizare: se consumă în stare proaspătă sau conservat în dulceaţă, compot, băuturi răcoritoare, gem, vin. Este folosit în industria alimentară. Are calităţi terapeutice: este diuretic, laxativ, depurativ, digestiv, tonic. Este util în: creşterea imunităţii, suferinţele reumatice, în afecţiuni cardiace, în gută, este un diuretic natural, util în activitatea digestivă şi hepatică (îndepărtează toxinele din ficat). Poate reduce nivelul zahărului din sânge şi echilibrează secreţia de insulină, ajută la prevenirea apariţiei cancerului, înfrumuseţează pielea, părul şi unghiile, util în tratamentele faciele şi altele.
Alte utilizări: frunzele tinere şi fragede pot fi folosite în salate. Frunzele conţin tanin şi este folosit ca astringent în tratarea dizenteriei şi a rănilor sub formă de infuzie. Planta poate fi folosită şi la consolidarea pantelor.
Înmulţire: se face prin butaşi, prin marcotaj (muşuroire sau simplu), prin altoire.
Boli: viroze, mană (Phytophthora cactorum), septorioză (atacul unor ciuperci din genul Septoria, prin apariţia unor pete albe, gălbui sau brune pe organele aeriene ale plantei, poate provoca uscarea plantei), putregai cenuşiu (Botrytis cinerea), rugină (produsă de ciuperca Cronartium ribicola) şi altele.
Dăunători: afide (Cryptomyzuz ribis– atacul afidelor este semnalată prin frunzele deformate din vîrful lăstarilor), viespea galbenă (larvele sunt dăunătoare hrănindu-se cu frunzele plantei ducând la defolierea acestora- Nematus ribesii, Nematus leocotrochus, Pristiphora appendiculata), larvele tulpinilor agrişului (Synanthedon tipuliformis) acestea se hrănesc cu măduva tulpinilor, a lăstarilor şi o parte din lemn, în cazul unui atac puternic tufa se usucă, larvele frunzelor agrişului (Abraxas grossulariata) acestea se hrănesc cu frunzele plantei, în cazul unui atac puternic se produce defolierea completă cu influenţe majore asupra producţiei.
Avertizare: frunzele plantei conţin o substanţă toxică numită cianură de hidrogen sau acid cianhidric (cu miros neplăcut de migdale amare), în cantităţi mici s-a dovedit că stimulează respiraţia, îmbunătăţeşte digestia chiar benefic în tratamentul cancerului. În exces poate provoca insuficienţă respiratorie chiar deces. Fructele de agriş sunt contraindicate persoanelor care suferă de gastrită hiperacidă, enterită, colită, ulcere ale stomacului şi duodenului, diaree. Cereţi întotdeauna sfatul unui specialist înainte de a utiliza planta în scopuri medicinale!
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
