Alte denumiri: anemona galbenă, yellow anemone, yellow wood anemone.
Sinonime: Anemonoides ranunculoides, Anemone nemorosa var. ranunculoides, Anemone apennina, Anemone borealis, Anemone carpatica, Anemone sylvestris, Pulsatilla ranunculoides, Ranunculus nemorosus var. ranunculoides, Thalictroides ranunculoides.
Face parte din familia Ranunculaceae, este o plantă erbacee perenă (frunzele sale rămân verzi pe tot parcursul anului), care se dezvoltă la o înălțime de aproximativ 15-30 cm și are tendința de a crește în tufe dense. Este originară din Europa și Asia de Vest. Aceasta preferă solurile umede și locurile umbroase și poate fi găsită în păduri, pe marginea drumurilor, în lunci și pajiști de munte. Planta poate fi utilizată și ca plantă ornamentală, pentru decorarea grădinilor sau a terenurilor, fiind o plantă rezistentă și ușor de întreținut.
Anemone ranunculoides a fost descrisă științific pentru prima dată de către botanistul și medicul german Johann Heinrich von Heucher în lucrarea sa „Hortus Heidbergensis” publicată în anul 1719. Numele de Anemone ranunculoides a fost dat de către botanistul suedez Carl von Linné, în lucrarea sa „Species Plantarum” publicată în 1753. Numele Anemone provine din grecescul „anemos”, care înseamnă „vânt”, în timp ce epitetul specific „ranunculoides” este derivat din cuvântul latin „ranunculus”, care înseamnă „broască”, sugerând asemănarea cu florile de Ranunculus.
Florile: sunt de culoare galben intens, dar pot fi întâlnite și variante cu flori albe, sunt mici, cu un diametru de aproximativ 1-2 cm și au un aspect delicat și elegant, sunt compuse din cinci sau șase petale subțiri, sunt dispuse pe tulpini subțiri și înalte și apar la începutul primăverii, în perioada martie-aprilie, înainte de apariția frunzelor. O particularitate interesantă a florilor este că se închid atunci când vremea este rea, cum ar fi pe timpul ploii sau noaptea, și se deschid din nou atunci când condițiile sunt favorabile.
Fructul: este o achenă, un tip de fruct uscat în care peretele ovarelor se transformă într-un perete uscat, numit pericarp, care înconjoară o singură sămânță (de aprox. 2-3 mm în diametru) și este în general acoperit cu un strat subțire de puf. Aceste achene sunt mici și de formă ovală, cu o lungime de aproximativ 3-5 mm. Ele sunt de obicei verzi la început, dar devin maronii sau negre la maturitate. Când achena se maturizează, pericarpul se usucă și se deschide, eliberând sămânța mică de la interior.
Frunzele: sunt caracterizate prin forma lor lobată și triplu-compusă, adică sunt împărțite în trei segmente mari și fiecare dintre acestea este la rândul său subdivizat în lobi mai mici. Frunzele au o lungime de aproximativ 10-15 cm și sunt dispuse în mod alternativ de-a lungul tulpinii. Ele au o textură netedă și lucioasă, fiind de culoare verde închis. Pe partea inferioară a frunzelor se pot observa niște fire subtiri care fac parte din sistemul de rădăcini fibroase al plantei. Este o plantă erbacee perenă, deci frunzele sale rămân verzi pe tot parcursul anului.
Tulpina: este subțire și delicată, fiind acoperită cu peri fini și scurți. Tulpina poate fi de culoare verde sau maro-roșcată și este destul de flexibilă și ușor de curbat. Planta poate produce mai multe tulpini, ceea ce poate duce la formarea unor tufe dense. Tulpina sa este destul de rezistentă și poate rămâne în sol și în timpul iernii, pentru a produce noi frunze și flori primăvara următoare.
Rădăcina: este fibroasă, de culoare maronie și are o textură fină și pufoasă la atingere. Se extinde în stratul superior al solului, fiind formată dintr-o rețea de rădăcini mici și subțiri, care se ramifică în toate direcțiile. Ele sunt adaptate pentru a absorbi apa și substanțele nutritive din sol și pentru a fixa planta în sol. Este o plantă perenă, ceea ce înseamnă că rădăcinile sale pot rămâne în sol mulți ani și pot produce noi tulpini și frunze primăvara următoare.
Substanţe: anemonina- este un compus cu proprietăți analgezice și antiinflamatorii, fiind utilizat pentru reducerea durerii și inflamației, protoanemonina– este un compus care poate avea efecte antitumorale și antivirale, saponine– sunt compuși care pot avea efecte antibacteriene și antiinflamatorii, flavonoide- sunt compuși cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, fiind utilizați pentru prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare, taninuri- sunt compuși care pot avea efecte antidiareice și astringente, acid salicilic– este un compus care poate avea efecte analgezice și antiinflamatorii, fiind utilizat în tratamentul durerii și inflamației, alcaloizi- sunt compuși care pot avea efecte antispastice și sedative.
Utilizare: în trecut, această plantă era utilizată în medicina populară pentru proprietățile sale antiinflamatorii și analgezice, fiind utilizată pentru a trata durerile de cap, de dinți sau reumatismul. În prezent este utilizată mai ales în medicina alternativă și homeopatie. Extractele din această plantă sunt utilizate în diferite preparate farmaceutice, sub formă de unguente, creme sau geluri, pentru reducerea durerii și inflamației în cazul unor afecțiuni precum artrita, reumatismul, sciatica sau leziuni musculare și ale țesuturilor moi.
Beneficiile plantei Anemone ranunculoides: proprietăți analgezice și antiinflamatorii- anemonina, una dintre substanțele active din plantă are efecte analgezice și antiinflamatorii, ceea ce poate ajuta la ameliorarea durerii și inflamației, efecte antispastice- planta poate ajuta la relaxarea mușchilor netezi, ceea ce poate fi util în tratarea unor afecțiuni digestive sau respiratorii, efecte diuretice- poate ajuta la eliminarea excesului de apă din organism, fiind utilă în cazul retentiei de lichide sau a edemelor, proprietăți antioxidante- planta conține antioxidanți care ajută la neutralizarea radicalilor liberi din organism, protejând astfel celulele și țesuturile de daunele oxidative, proprietăți antispasmodice- unele studii sugerează că planta poate avea efecte antispasmodice asupra mușchilor netezi din tractul gastro-intestinal, putând fi utilă în tratarea unor afecțiuni digestive, cum ar fi sindromul de colon iritabil.
Specii asemănătoare: Anemone nemorosa- este o specie de plante cu flori de primăvară, care pot fi de obicei albe sau, mai rar, roz. Anemone acutiloba– florile sale sunt mai mari și mai albe. Anemone virginiana– are frunze asemănătoare cu cele ale Anemone ranunculoides, dar florile sale sunt mai mari și albe. Ranunculus ficaria– are flori mici, de culoare galben intens, au petale dispuse în formă de stea, frunzele sunt mari, cărnoase și lucioase, cu forme de inimă sau rinichi, dispuse în rozetă, direct la baza plantei. Ranunculus repens – această specie are flori mici, galbene sau portocalii, cu aspect similar cu cele ale Anemone ranunculoides, are frunze lobate, de culoare verde-deschis, cu margini netede și sunt dispuse în perechi opuse pe tulpină, înflorește în mod obișnuit în perioada mai-iunie, în timpul primăverii și începutul verii. Ranunculus auricomus – are florile mai mari, de culoare galben intens, dispuse pe tulpini subțiri și înalte.
Avertizare: planta conține anemonină, care este o substanță toxică și poate fi iritantă pentru piele și mucoase dacă este consumată în cantități mari sau prea des. Cu toate acestea, planta nu este considerată a fi extrem de toxică și nu prezintă un risc major pentru oameni, în condițiile în care este utilizată corespunzător și în dozele recomandate. Este important să respectăm dozele recomandate și să evităm consumul excesiv, deoarece acest lucru poate duce la efecte negative asupra sănătății. Unele persoane pot dezvolta reacții alergice la contactul cu planta sau la consumul acesteia. Aceste reacții pot include iritații cutanate, mâncărime, umflături sau dificultăți respiratorii. Este important să monitorizăm reacțiile corpului nostru și să consultăm un medic în cazul în care apar simptome neobișnuite. Anumite substanțe din plantă pot interacționa cu medicamentele prescrise de medic, potrivit unor studii preliminare. De exemplu, planta poate spori efectele unor medicamente anticoagulante sau antiinflamatorii.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
