Tămâia sau frankincese (olibanum), este o răşină aromatică, obţinută din arborii din genul Boswellia (Boswellia sacra, Boswellia frereana, Boswellia serrata, Boswellia papyrifera, Boswellia occulta). Tămâia este menţionată în Noul Testament ca fiind unul dintre cele trei daruri pe care magii „din Răsărit” le-au oferit pruncului Isus.
Aceasta a fost comercializată în urmă cu 5000 de ani în Peninsula Arabică dar şi de Estul Africii în timpul erei Drumului Mătăsii (legătura comercială între China şi Europa). Tămâia a fost apoi reintrodusă în Europa de Vest de către cruciaţi franci şi alţi europeni în călătoriile lor către Imperiul Roman de Răsărit unde a fost folosit în slujbele bisericii. Istorici ca Herodot, Plinius cel Bătrân au menţionat în scrierile lor despre tămâie. Tămâia este menţionată şi în unul dintre cel mai vechi document medical egiptean Papirusul Ebers ce datează din jurul anului 1550 î. Hr., acesta fiind descoperit în anul 1873 de către arheologul german Georg Ebers.
Cum se obţine răşina de tămâie? Arborilor li se provoacă intenţionat răni sau tăieturi, arborele pentru a se proteja începe să producă o sevă albă lăptoasă, care în contact cu aerul formează o răşină de culoare albicioasă cu tentă gălbuie, cu miros plăcut de balsam. Aceasta este recoltată abia peste 2 săptămâni din momentul deteriorării scoarţei copacului. Tăieturile în scoarţă se fac doar în anumite perioade ale anului şi la anumite intervale de timp. Prin ardere tămâia produce un fum cu miros pătrunzător folosit în diferite ceremonii religioase.
Ce substanţe conţine tămâia? conţine o varietate de compuşi chimici răşină acidă (solubilă în apă), acid 3- acetil beta boswellic, acid alfa boswellic, acid 4- O-metil glucuronic, acetat incensol, gumă, flavonoide, polifenoli, uleiuri volatile: timol, carvacrol cu proprietăţi antiseptice şi antiinflamatoare.
Utilizare: utilizarea răşinii în scopuri spirituale şi medicinale datează din vechile civilizaţii. Se găseşte sub formă de uleiuri esenţiale (prin metoda distilării cu abur), sub formă de granule de tămâie. Poate fi inhalat sau aplicat pe piele, având proprietăţi antimicrobiene şi neuroprotectoare, cu multiple beneficii asupra sănătăţii în unele afecţiuni precum: astmul bronşic, artrita reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, osteoartrita, scleroza multiplă recidivantă- remisivă.
În medicina persană este folosit pentru diabet, gastrită, ulcer gastric. În medicina tradiţională chineză tămâia este considerată a avea proprietăţi antibacteriene, folosit în calmarea durerii, pentru a elimina staza de sânge, în circulaţia sîngelui, în tratarea surdităţii, în AVC, în anomaliile menstruaţiei la femei.
Alte utilizări: tămâia este folosită în producţia de tutun şi băuturi alcoolice, este folosită de producătorii de parfumuri, de industria farmaceutică.
răşină: nume generic dat unor substanţe lipicioase, inflamabile, secretate de diferite plante mai ales arborii de conifere sau este produsă sintetic.
Ştiaţi că: există un muzeul al tămâiei ? se află în oraşul Salalah, Oman, India şi se numeşte Museum of Frankincense Land iar în curtea muzeului creşte un arbore de tămâie. Prezintă procesul de cultivare, colectare şi prelucrare a tămâiei, precum şi utilizările sale în medicină, parfumerie şi ritualuri spirituale.
