Face parte din Familia Polygonaceae (Poligonacee), este o plantă perenă înaltă până la 1,2 m, îşi are originile în Europa, Asia şi nordul Africii. I se mai spune şi dragavei cu frunza netedă, bitter dock, broad leaved dock, round leaved dock. Este o specie invazivă datorită capacităţii sale de a se reproduce şi a tolera clime estreme, prin răspândirea abundentă a seminţelor şi rădăcinilor agresive şi rezistente.
Creşte uşor pe teren arabil, pajişti, şanţuri, ţărmuri, maluri, margini de păduri, poieni, livezi. Poate creşte în soluri foarte acide dar şi foarte alcaline. Planta este gazda perfectă pentru tipul de molie Acronicta rumicis dar şi pentru multe insecte diferite cum este insecta erbivoră Gastrophysa viridula.
Sinonime: Rumex sylvestris, Acetosa oblongifolia, Rumex crispatulus, Rumex rugelii.
Florile: sunt de culoare galben-verzui, înfloreşte din luna iunie până în luna septembrie. Specia este hermafrodită (are organe feminine cât şi masculine pe aceeaşi plantă) şi este polenizată de vânt. Seminţele sunt învelite într-o membrană cărnoasă în forma unei piuliţe triunghiulare care prezintă în partea superioară 2-4 dinţi spinoşi de-a lungul fiecărei margini, sunt de culoare maro-deschis spre roşu.
Frunzele: sunt alterne, ovale, mari, pot ajunge la 30 cm lungime şi 15 cm lăţime, cu vârful rotund şi marginea uşor ondulată, frunzele inferioare au tulpinile roşii, Specific plantei sunt frunzele rulate care cresc din centrul plantei.
Tulpina: este dreaptă, unică, dură, adesea roşiatică.
Rădăcina: este mare, pivotantă şi robustă cu numeroase ramuri care se extind în adâncime, prezintă pete roşii. Se recoltează la începutul primăverii.
Utilizare: în trecut se folosea ca remediu laxativ, la tratarea gutei şi afecţiuni dermatologice. Frunzele sunt adesea aplicate extern în tratarea arsurilor, veziculelor, iritaţii ale pielii, util în pielea opărită. Rădăcina conţine tanin şi este astringentă este folosită sub formă de infuzie, util în erupţiile cutanate, icter, sângerări, furuncule, tuse convulsivă.
Alte utilizari: din rădăcina plantei se obţin nuanţe de verde-gălbui, maroniu-roşiatic, maro, gri-închis pentru vopsirea fibrelor naturale. Nu e nevoie de mordant pentru fixarea colorantului. Frunzele sunt comestibile dar conţin acid oxalic si trebuie gătite înainte şi doar frunzele tinere trebuie consumate, cele mature devin amare datorită oxalaţilor şi nitraţilor. Seminţele pot fi măcinate şi adăugate la făina pentru pâine.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
