Cuvântul „bulgur” provine din limba turcă şi înseamnă „crupe”, este un aliment din cereale provenit din mai multe specii de grâu în special din grâul dur (ghircă- Triticum durum sau Triticum turgidum subsp. durum). Îşi are originea în bucătăria din Orientul Mijlociu, iar în anumite zone reprezintă un aliment de bază. Cea mai veche descoperire arheologică este cunoscut încă din mileniul al VI-lea î. Hr.
Bulgurul este înmuiat apoi pregătit la aburi (prefiert), după uscare este măcinat în diferite grade de granulaţie (a nu se confunda cu grâul zdrobit), are un conţinut de fibre, proteine şi vitamine mai mare decât orezul alb şi cu un indice glicemic scăzut. Are aroma uşoară de nucă, se poate folosi în pilafuri, sarmale, salate, în supe, în diferite garnituri.
Mod de preparare: bulgurul care se comercializează pentru consum se găteşte rapid şi anume: se lasă la înmuiat în apă sau alte lichide în funcţie de reţetă aproximativ 1 oră şi jumătate sau se fierbe în apă 4-5 minute fiind gata pentru consum, este cunoscut ca ingredient important în Salata Tabbouleh (salata libaneză sau salata cu pătrunjel) care conţine: roşii, pătrunjel, ceapă verde, bulgur înmuiat în apă fierbinte pentru 20 min. sau fiert 4-5 minute apoi scurs bine, zeamă de lămâie, ulei de măsline.
În timpul înmuierii în apă bulgurul absoarbe o mare cantitate de lichid, astfel creşte dublu în volum, datorită conţinutului mare de fibre vegetale este recomandat în timpul dietelor deoarece oferă rapid senzaţia de saţietate şi are un indice glicemic scăzut. După deschiderea pungii de bulgur conţinutul ar trebui păstrat într-un vas închis ermetic şi ferit de lumină, gustul poate suferi modificări daca trece mai mult de 4 luni de la deschidere.
Substanţe: fibre, proteine, carbohidraţi, acizi graşi, gluten, substanţe minerale: fier, magneziu, fosfor, potasiu, calciu, zinc, sodiu, vitamine: C, A, B1, B2, B3, B6, B9, B12.
