Face parte din Familia Ranunculaceae (Ranunculacee), este o plantă perenă înaltă până la 40 cm, creşte pe păşuni, câmpuri, fâneţe, pajişti de coastă, preferă solul umed dar poate creşte şi în zonele mai uscate, solurile sărace în nutrienţi, bine drenate, inhibă creşterea altor plante din apropiere în special al leguminoaselor, îşi are originea în Europa şi Asia, i se mai spune şi bulbous buttercup, St. Anthony’s turnip;
Florile: se formează în vârful tulpinilor, solitare, de culoare galben-lucios, cu 5-7 petale, de 1,5-3 cm lăţime, înfloreşte din luna aprilie până în luna iulie, specia este hermafrodită (are atât organe masculine cât şi feminine), polenizată de insecte;
Frunzele: dintr-o tulpină erectă, uşor păroasă, având baza îngroşată în forma unui bulb, pornesc frunzele alterne, prevăzute cu 3 lobi, dinţate, în formă de „picior de broască”;
Substanţe: conţine ranunculină care este toxică, planta conţine o sevă foarte iritantă pentru piele, este evitată de animale atunci când este proaspătă, când planta se usucă toxina dispare, astfel fânul care conţine această plantă uscată este sigur pentru consumul animalelor;
Utilizare: în trecut planta era folosită la tratarea afecţiunilor reumatice, astăzi se utilizează doar în homeopatie pentru producerea unor remedii împotriva insomniilor, eczeme, zonei zoster, reumatismului (intercostal), în tratamentul inflamaţiei membranelor seroase, util în febra fânului;
Alte utilizări: în trecut au fost folosite frunzele dar şi bulbii preparate termic ca şi garnitură alături de alte verdeţuri.
