Face parte din Familia Asteraceae/ Compositae (Asteracee/ Compozite), este o plantă anuală sau bianuală, înaltă până la 2 m, preferă solul bine drenat, calcaros, umed, alcalin, se găseşte pe malurile râurilor, pe marginile câmpurilor, îşi are originea în Europa şi America de Nord, i se mai spune şi lăptuca otrăvitoare, salata sălbatică, wild lettuce, bitter lettuce, opium lettuce, poisonous lettuce, tall lettuce, prickly wild lettuce;
Sinonime: Lactuca ambigua, Wiestia virosa, Lactuca sinuata, Lactuca serratifolia, Lactuca schimperi, Lactuca romana, Lactuca patersonii, Lactuca lactucarii, Lactuca flavida;
În secolul al XIX-lea, planta a fost folosită de către medici ca sedativ şi înlocuitor pentru opiu (este un latex, alcătuit dintr-un amestec de substanţe toxice cu proprietăţi narcotice), numele „Lactuca” provine din latină şi înseamnă „extract lăptos”, iar epitetul specific „virosa” înseamnă „toxic”;
Florile: înfloreşte din luna iulie până în luna septembrie, specia este hermafrodită (are organe masculine cât şi feminine), este polenizată de insecte, sunt mici, de culoare galben-pal, au o nuanţă purpurie pe partea inferioară şi marginile petalelor, apar aranjate în ciorchine dese cu 6-12 flori, acestea se deschid doar dimineaţa apoi vor sta închise până seara;
Frunzele: are o tulpină centrală rigidă, de culoare verde-pal uneori purpurie, acoperită cu spini scurţi de culoare roşie, mov sau verde, din care pornesc frunzele alterne, în formă de lance, alungite, baza frunzei se înfăşoară parţial în jurul tulpinii, cu margini fin dinţate şi peri subţiri de-a lungul părţii inferioare, frunzele inferioare ajung până la 10 cm lungime, iar cele superioare sunt mult mai mici;
Utilizare: întreaga plantă este bogată într-o sevă lăptoasă (latex), care curge dacă este ruptă sau zgârâiată, aceasta se întăreşte în contact cu aerul, la plantele tinere concentraţiile sunt scăzute, se găseşte în concentraţie mai mare atunci când planta înfloreşte, planta emană un miros neplăcut şi este otrăvitoare, conţine două substanţe chimice lactucopicrină şi lacticină, care sunt folosite doar în homeopatie ca remediu calmant, analgezic, somnifer, în tratarea tusei, nevrozei, hiperactivităţii la copii, dureri reumatice, stupefiant (inhibă centrii nervoşi), aplicat extern în tratamentul negilor, este cultivată ca plantă medicinală în multe zone din Europa;
Specii asemănătoare: Lactuca serriola (salata sălbatică), i se mai spune şi prickly lettuce, scarole, milk thistle, compass plant, este de obicei considerată o buruiană a livezilor , a drumurilor şi a culturilor de câmp, numele „Lactuca” înseamnă „lapte”, referindu-se la seva lăptoasă care curge din plantă dacă este zgârâiată, şi epitetul specific „serriola” care înseamnă „asemănătoare cu ferăstrăul”, care se referă la marginile adânc dinţate ale frunzelor, planta are o tulpină roşiatică, înaltă până la 2 m, frunzele devin treptat mai mici pe măsură de ajung la vârf, marginile şi nervura mediană pe partea inferioară a frunzei prezintă spini mici, florile sunt de culoare galben-pal, planta este supranumită şi plantă de busolă, pentru că frunzele au tendinţa de a se răsuci înapoi (să se curbeze) înspre tulpină şi sunt ţinute vertical într-un plan Nord-Sud, perpendicular cu lumina directă soarelui.
Lactuca serriola
