Face parte din Familia Illiciaceae (Iliciacee), este un arbore sempervirescent (este verde tot timpul anului), cu creştere lentă, preferă solul bine drenat, nisipos, umed şi poate creşte în semi-umbră, trăieşte peste 100 de ani, înalt până la 20m, îşi are originea în Asia, i se mai spune şi anason stelat chinezesc, star anise, star anise seed, badian, Chinese star anise, anise stellatum, badiane, eight-horned anise;
Sinonime: Illicium san-ki;
Florile: sunt mari, axilare, solitare, parfumate, de culoare galben-verde, alb-gălbui, uneori de culoare roşie până la roşu-închis, specia este hermafrodită (are organele de reproducere ale ambelor sexe), încep să înflorească când copacii au 6 ani, în principalele zone de producţie înfloreşte de 2 ori pe an, înfloreşte din luna martie până în luna mai;
Fructele: sunt sub formă stelară, cu raze asimetrice, de culoare ruginie, are cîte 8 lobi iar fiecare poartă câte o sămânţă, care sunt recoltate chiar înainte de maturare când conţinutul de ulei esenţial este ridicat, la început sunt cărnoase dar la uscare devin lemnoase şi încreţite, devin mature în luna septembrie-octombrie, au miros dulce puternic asemănător cu anasonul – Pimpinella anisum, seminţele de culoare cafeniu sidefate, au o reacţie antibacteriană similară cu penicilina;
Frunzele: sunt lucioase, lanceolate;
Substanţe: acid shikimic (un intermediar chimic utlizat în sinteza Oseltamivirului sau Tamiflu– un medicament antiviral care blochează raspândirea virusului gripal la nivelul celulelor organismului), anetol, etilcavicol sau izoanetol, lipide, zaharuri, amidon, sesquiterpene neurotoxice (veranisatină), catechine, acid oleic, linoleic, stearic, miristic, substanţe minerale, vitamine;
Utilizare: a fost utilizată pe scară largă din cele mai vechi timpuri şi a fost cultivat începând cu aproximativ 2000 î.Hr., pentru proprietăţile sale antioxidante, antimicrobiene, expectorante, analgezice, şi sedative, seminţele sunt folosite în bucătăria chineză ca mirodenie pentru asezonarea mâncărurilor din carne, sub formă de ulei extrem de parfumat, folosit ca agent aromatizant în diferite tipuri de produse: băuturi, gumă de mestecat, parfumerie, săpunuri, paste de dinţi, creme, utilizat în reţeta franceză pentru a face vin chaud (vin cald), la prepararea unor lichioruri italiene- lichiorul Galliano, lichiorul Molinari Sambuca, este folosită şi în scop medicinal ca remediu împotriva tusei datorită proprietăţilor sale mucosolvante şi antiiritante, ca diuretic, stimulent pentru digestie, în afecţiuni digestive precum gaze, crampe abdominale, indigestie, balonare, constipaţie, recomandat mamelor care alăptează pentru că ajută la creşterea cantităţii de lapte (galactogen), coaja făcută pulbere este folosită ca tămâie, fructele sunt deseori mestecate în cantităţi mici pentru a favoriza digestia şi pentru a îndulci respiraţia;
Avertizare:
– a nu se confunda cu anasonul stelar japonez (Illicium anisatum), care este extrem de toxic şi necomestibil;
– în concentraţii mari poate fi toxic afectând sistemul nervos;
– nu trebuie administrat copiilor sub 5 ani;
– este indicat ca ceaiul să se prepare şi să se consume în aceeaşi zi;
– nu este indicat persoanelor cu ulcer duodenal, enterocolite, gastrite;
– fructele se păstrează întregi, în locuri întunecate, uscate sau în recipiente închise ermetic, îşi pierde foarte repede aroma în stare măcinată.
