Face parte din Familia Asteraceae/Compositae (Asteracee/Composite), este o plantă perenă, ierboasă, înaltă până la 20 cm, se întâlneşte în flora spontană, prin fâneţe, lunci însorite. În unele ţări dar şi în România este cultivată ca plantă decorativă. Este originară din Europa şi Asia, i se mai spune şi bănuţei, common daisy, năsturaşi, bănuţi, blidarei, margarete comune, margaretă mică a pajiştilor, bumbişori, margarete pitice;
Florile: sunt mici, de culoare roz-închis, roşu, lila, alb sau galbene, apar în vârful tulpinilor, solitare, grupate în capitule (purtând numeroase flori apropiate unele de altele), înfloreşte din luna aprilie până în luna iunie, polenizarea este realizată de dragele noastre albine şi alte insecte;
Frunzele: sunt spatulate, sub formă de rozetă bazală, de culoare verde-închis;
Tulpina: are rizomul târâtor şi tulpina înaltă de până la 10-15 cm, fiind acoperită cu peri;
Înmulţirea: se face prin divizarea rizomilor sau prin seminţe;
Proprietăţi: conţin substanţe amare, saponine, mucilagii, uleiuri esenţiale, taninuri, glicozide, rezine, inulină, minerale, acid malic, acetic şi oxalic, florile şi frunzele au proprietăţi analgezice, antiinflamatorii, antitusive, purgative, oftalmice, astringente, expectorante, diuretice, spasmolitice, de reglaj intestinal, acţionează asupra ulcerelor cavităţii bucale (prin simpla masticarea a frunzelor proaspete), afecţiunile tractului superior respirator (astm, laringită,tuse cronică, răguşeală, guturai, bronşită), bun remediu împotriva cancerului de sân, bolilor de ficat şi rinichi, un bun tonic pentru întreg organismul, reduce febra şi frisoanele, cicatrizarea rănilor;
Utilizare: sunt folosite în diferite aplicaţii terapeutice, pentru uz intern şi extern, sub formă de infuzie, comprese cu loţiune sau unguente, cataplasme cu plantă proaspătă, tinctură, decoct de frunze şi flori, sirop natural din frunze, se extrage uleiul din această plantă, frunzele tinere sunt folosite la prepararea salatelor, pentru cura anuală de primăvară alături de alte plante, bobocii de flori sunt consumaţi cruzi sau fierţi în supe de verdeaţă cu lobodă, spanac, urzică, mirosul acestei plante era folosit în trecut ca şi somnifer, aroma plantei aducând o stare profundă de somn;
Conservare: se recoltează frunzele şi florile după de roua s-a ridicat, se conservă prin uscarea lor la umbră în locuri uscate, se păstrează în pungi de hârtie, fără e depăşi un an;
Varietăţi: Bellis perennis „Monstruosum”– diametrul acesteia ajunge până la 6 cm; Bellis perennis „Monterosa”- florile au culoarea roz, Bellis perennis „Beethoven”– florile au culoarea albă.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
