Castravetele şi cele mai neobişnuite soiuri

Denumire ştiinţifică: Cucumis Sativus;

Este o plantă legumicolă din Familia Cucubitaceae,  fiind înrudită cu dovleceii şi pepenii;

Există trei soiuri principale de castravete: feliere, decapare şi fără seminţe;

Castravetele îşi are originea în sudul Asiei şi este cultivat în regiuni tropicale şi temperate;

Face parte din legumele cultivate de către egipteni, iar în Europa încă de acum 2.000 de ani, fiind cultivate de greci, apoi a trecut la romani contribuind la răspândirea acestuia pe întreg continentul European;

Castraveţii sunt consumaţi proaspeţi, cruzi sau sub formă de murături;

Castraveţii muraţi îşi pierd vitaminele dar nu şi mineralele, ele ajută în procesul de digestie;

Proprietăţi:

• Apă: 95%;
• Minerale: Potasiu, Fier, Siliciu, Magneziu, Fosfor, Sodium, Mangan;
• Vitamine: A, B, C , K;
• Fibre;
• Carotenoide;
• Mucilagii;
• Erepsină;
• Acid folic;

Beneficiile castraveţilor:

• hidratează organismul;
• proprietăţi diuretice;
• previne bolile de rinichi;
• util în cosmetică: elimină cearcănele, efect de întinerire a tenului;
  
• stimulează digestia şi ajută la pierderea în greutate;
• luptă împotriva cancerului;
• reâmprospătează respiraţia;
• întăreşte articulaţiile;
• ameliorează arsurile;
• efecte hepatoprotectoare;

Efecte adverse:

•   Unele persoane pot prezenta intoleranţă manifestată prin indigestie, balonare sau flatulentă;
•   Pot să apară reacţii adverse la nivelul cavităţii bucale cum ar fi iritaţiile cauzate de gustul amar al unor castraveti ( responsabile de gustul amar sunt nişte compuşi organici – cucurbitacinele – care datorită expunerii la temperaturi ridicate, secetă, fertilitatea scăzută a solului, concentraţia cucurbitacinei creşte şi cauzează gustul amar al castraveţilor);

Varietăţi de castraveţi:

• Castravetele englezesc sau european: 20 cm lungime, are coaja subţire de culoare verde intens, număr redus de seminţe, este castravetele pe care îl găsim la supermarket sau la piaţă, cu o savoare mai redusă decât alte sortimente, se foloseşte la salate;
  

• Castravetele Cornichon: este o varietate mică de 8-12 cm lungime care este popular pentru decapare (curăţare), are numeroase brobonele pe suprafaţa cojii, cu formă oval-alungită, culoarea verde mai albicioasă spre vârf, este folosit la prepararea mâncărurilor, a salatelor şi murăturilor, este mai aromat şi mai savuros decât castravetele englezesc;
  

• Castravetele Japonez: i se mai spune şi Kyuri, este de 15-20 cm lungime, coaja are uşoare denivelări şi noduli, se folosesc la salate, acest tip de castravete nu se murează, castraveţii japonezi sunt descendenţii moderni ai castraveţilor sălbatici-Cucumis hardwickii, originari din Munţii Himalaya, primele soiuri cultivate au evoluat din Egiptul antic, sunt o sursa bună de vitamina A, B1, B5, B7, C, K, potasiu, magneziu, fosfor, mangan, fibre;
  

• Castravetele Armenian: i se mai spune castravetele şarpe, fructul creşte până la 36 cm lungime, textură fină a cojii sau textură cu brăzdări longitudinale şi dungi verzi, culoare variază de la verde închis la verde deschis, , se vor răsuci în cazul în care cresc pe pământ sau rămân drepte crescute pe un spalier, carnea se aseamănă ca un pepene galben în textură, şi poate fi uşor de digerat, sunt o sursă bună de vitamine C, A, K, potasiu, sunt originari din Armenia;
  

• Castravetele Lemon: este originar din India, are dimensiunea si culoarea unei lămâi, textură dură la exterior şi moale la interior, gust dulce şi are multe seminţe, sunt foarte sănătoşi conţinînd vitamina K,C, acid folic, calciu, potasiu, fibre şi antioxidanţi, au o aromă dulce-picant, niciodată amară, planta produce flori de gen feminin, iar fructele se vor dezvolta fără a fi necesară polenizarea;
  

• Castravetele Persian: originea lor este relativ necunoscută, dar se crede că provin din Nordul Israelului, dimensiune mai redusă de 10-15 cm şi mai compactă, coaja este de culoare verde-închis şi subţire cu crestături vizibile şi superficiale, sunt o excelentă sursă de fibre dietetice, vitamina A şi C, are gust dulce şi conţine foarte puţine seminţe;
  

• Castravetele tibetan sau castravetele amar: Karela (Momordica Charantia), originară din Asia, i se mai spune şi „insulina vegetală”, recomandată în tratarea diabetului zaharat, fructul matur se transformă din culoarea verde-albicios, în culoare galben-portocaliu, cu seminţe roşii şi dulci în interior, este o plantă foarte productivă, este rezistentă la atacul dăunătorilor datorită compoziţiei toxice pe care o conţin frunzele plantei, utilizată în scăderea glicemiei, scade rezistenţa la insulină (ajută organismul să folosească mai bine insulina existentă), ne protejează la complicaţiile renale ale diabetului, reglează activitatea hormonală, ne ajută să păstrăm nealterată vederea care este o complicaţie a diabetului;

• Castravetele alb: White Wonder Cucumber, Himangi, este originar din Philadelphia, cu lungimea de 6-8cm, si grosime 2-3 cm, castraveţii au coaja de culoare albă-de fildeş atunci când sunt tineri, devenind spre culoare crem la maturitate completă, foarte gustoşi fără principii amare;

• Castravetele african – Kiwano, Metulon, (Cucumis Metuliferus), i se mai spune şi castravetele cu coarne, castravete ţepos, pepene african ţepos: fructul este consumat crud, având un gust asemănător cu kiwi, pepenele galben şi castravetele obişnuit şi un miros de banane, este recomandat pentru prevenirea tulburărilor digestive precum şi a patologiilor vaselor sanguine şi a inimii, vindecarea arsurilor şi rănilor;

• Castravetele mic african: Melotrya (Melothria Scabra), sunt originari din Mexic şi America Centrală, arată ca nişte pepeni verzi în miniatură, fructele se dezvoltă până la mărimea de 3 cm lungime, şi lăţimea de 2 cm, aroma lor seamănă cu un castravete, coaja lor este subţire dar fermă şi interiorul lor este suculent, planta este rezistentă la secetă, boli şi dăunători, faţă de alte plante ele vor continua să producă fructe odată ce vremea se răceşte şi ploile încep să cadă, au flori masculine şi feminine pe o singură plantă şi sunt capabili de auto-polenizare, conţin vitaminele K, E, C, minerale, fibre, beta-caroten care ajută la menţinerea sănătăţii ochilor şi pielea tânără, conţin o substanţă numită lycopen care este un antioxidant puternic ce ajută la protejarea împotriva bolilor degenerative, se consumă proaspete ca pe struguri sau în salate;

• Castravetele roşu: Manchurian Tubergourd, Tladianta (Thladiantha Dubia), este originară din Rusia şi Nordul Chinei, are gustul de castravete cu miere, sunt folosiţi în salate, garnituri şi gemuri, are coaja păroasă de la culoarea verde până la roşie, conţine numeroase seminţe de culoare gri până la negru, are forma ovală, cu lungimea de 3-4 cm, plantele se reproduc prin nişte tuberculi mici asemeni unor cartofi mici, se folosesc pentru tratamentul diferitelor dureri: durerea reumatică, durerea lombo-crurală, dismenoreea;

Ştiaţi că:

– în India, castraveţii sunt consideraţi fructe sfinte şi aduşi în semn de preţuire zeului Krishna;

– în Moldova castraveţilor li se mai spune şi „pepeni”;

– aroma castraveţilor proaspeţi este considerată a fi afrodisiacă.